Da, iar e despre un subiect legat de Covid, vaccinare, bilgheiț, oculta mondială, doar că acum dintr-o perspectivă ușor diferită. Pentru că și percepția mea s-a schimbat puțin. Nu despre Covid ci despre oameni.
Mizerabilul, după ce a dat cu noi de pământ la propriu, ne-a rupt în două la figurat. De la marea schismă… sau hai că sunt prea infatuat. De la meciul cu Rapidul nu cred că au mai existat, la un asemenea nivel, două tabere atăt de bine conturate și care dau atât de vehement vina una pe cealaltă.
Avem, în colțul albastru, brigada vacciniștilor, a corect purtătorilor de măști, a responsabililor, a prăpăstioșilor suprarealiști, a panicaților, a overreacterilor, a călăreților apocalipsei. În colțul roșu avem gașca conspiraționiștilor, a patrioților, a relaxaților, a userilor de leacuri băbești, a omniscienților analfabeți, a ctitorilor de inepții și făuritorilor de noaptea minții.
Așa se văd unii pe alții. Între cele două tabere, o prăpastie greu de umplut, dacă nu imposibil. Dar și improbabil, că oricum nu-și dorește nimeni asta.
Iar în astfel de vremuri, când vine vorba de sănătatea, integritatea și securitatea personală e dificil să stai impasibil, nemuritor și rece. Vrei nu vrei, îți asumi sau nu, ești asimilat uneia dintre tabere. Nu prea e loc de elvețieni în ecuația asta.
Evident și eu, chiar dacă în snoava de față interpretez cu aroganță superioară rolul povestitorului, am fost adoptat de una din tabere prin prisma faptelor și vorbelor mele. Ba chiar am fost acuzat și de radicalizare de unii prieteni cărora le mulțumesc ponderat pentru ponderare.
La începutul etalării de azi, spuneam că percepția mea despre oameni s-a schimbat puțin. Dacă până acum rațiunea, educația și common sensul, cu toată romgleza din portofoliu mă făceau să am o singură perspectivă, azi, da, chiar azi lucrurile au luat o întorsătură stranie.
Fiți liniștiți, nu m-am șoșocizat. Dar cred că pentru echilibrul meu mental, și al altora ca mine, niște perle de-astea de dac liber au rolul de a detensiona puțin atmosfera apăsătoare.
Citesc azi pe Facebook, aud la radio, văd știrile. Brace yourselves că vine taifunul. Apocalipsa. Februarie, ultimul val. Milioane de infectări. O să-l luăm cu toții. Îmi lasă un gol în stomac doar gândindu-mă la fii-miu. De, de la o vârstă, ai alte priorități.
Apoi aud de Omicon presărat din avion și marea victorie a lui Djokovic din vamă. Mă amuz și mi se înseninează ziua, altfel nici n-ai cum să privești minunățiile astea. A, și by the way, dacă tot l-am pus în titlu, am obligația morală să vă spun ce cred despre ex-sinistratul austral. Cei care salută astfel de comportament sunt cei care urlă să se respecte legea, mai puțin eu. Genul celor care ies în stradă împotriva ciumei roșii, dar ”știi și tu pe cineva la primărie să-mi facă rost și mie de un loc de parcare? Dau cât trebuie”.
Da, sunt talibani în ambele tabere. De la “cum, nu porți ochelari pe stradă? Te poți infecta prin ochi” la supraponderala care propovăduiește infertilitate pe 3 generații pentru vaccinați. Dar în același timp există oameni valoroși în felul lor în ambele cete.
Revin și închei. Cred că pentru fiecare apocalipsă e nevoie de un dac liber. De dragul echilibrului emoțional. Și chiar de-o fi să cadă cerul pe noi, măcar s-o facem cu zămbetul pe buze. Putem și să râdem, chiar dacă nu e râsul nostru.
O știți pe aia cu varianta Delta Dunării…