Worldclass vs. restu’ lumii

Nu știu să existe vreun business în Ro care să domine piața în care joacă mai mult decât o face Worldclass. Au aproape monopol pe fitness iar restul peștișorilor abia reușesc să ciugulească ceva. Chiar și uniți cu 7 card, ESX, Fitpass și alte agregatoare de astea de săli, tot nu se ridică la nivelul Worldclass.

În plus, Worldclass Afi Cotroceni e fix vis-a-vis, mai comod de atât nu se poate. Pe de altă parte, nu mi-a plăcut niciodată să-i îngraș pe cei puternici. Mereu am ținut cu „underdogs”, mai ales când vine vorba de sport.

Astfel, între ciocan și nicovală, am dus o luptă interioară surdă din care a câștigat mulți ani comoditatea. Da, nu-mi place să îngraș mamutul dar e așa la îndemână… Și sala e dotată, curată, mare, oameni civilizați. Greu de concurat cu așa ceva.

Apoi vine serviciul clienți. Execrabil. Ai putea crede că e oarecum justificat. Cu cât e gogoașa mai mare, cu atât îți permiți să pierzi din clienți că oricum vin alții. Dar e greșit să gândești așa. Uită-te la eMag, Vodaforange și alții care chiar se preocupă de serviciul clienți.

Nu și Worldclass. Să vă povestesc doar două. Că am multe. Am fost client niște ani. Deci prima. Mă duc cu fii-miu la Color Run și câștigăm la un concurs un abonament 1 lună platinum. Nu aveam ce face cu el că eram deja client, dar nici până în ziua de azi nu l-am primit. E vorba de gest, că era victoria lui fii-miu și s-ar fi bucurat să vadă cadoul. Întreb pe mail, pe Messenger. Nici nu s-au obosit să-mi răspundă.

Doi. Aveam abonament bronze daytime ca mucea, adică ăl mai mic, că nu aveam nevoie de mai mult, eu mergând la sală doar dimineața și doar la Afi, Plaza, d-astea de muritori, fiind aproape de casă. Și astea sunt bronze. S-a întâmplat o dată, după niște ani de membership, să ajung la un silver, adică la o sală puțin mai șmecheră. Cică. Mă duc echipat fără să-mi imaginez vreo clipă că nu mă lasă să intru. Păi sunt client de hăt. Așa și? Păi am vouchere o grămadă. Așa și? Alea sunt de dat altora, nu pentru tine. Și nu m-a lăsat să intru. Punct. Dau mail, scriu pe Messenger. Același tratament. Ignore total.

Culmea e că nici umilința asta nu a fost mai puternică decât comoditatea așa că am înghițit în sec și am plătit abonamentul mai departe. Doar un șoc putea să mă scoată din ghiarele dihaniei.

Și-a venit pandemia. Care ne-a resetat tuturor valorile. Subiect mult mai complex dar mă întorc la oaia mea. De data asta n-am mai avut loc de întors. M-am oprit și eu ca restul planetei.

Apoi s-a relaxat puțin treaba înainte să se împută la loc. By the way, am susținut autoritățile din bula mea în tot ce au făcut până acum. Le-am dat cât credit și înțelegere am fost capabil. Nimeni nu e perfect, s-a făcut ce s-a putut. Dar asta cu închisul sălilor de fitness, unde incidența e infimă în comparație cu alte spații mult mai aglomerate fără interdicții, este peste capacitatea mea de înțelegere. Fără să mai zic beneficiile pe care le aduce sportul că aș arunca doar un clișeu. Adevărat.

Când s-au relaxat, hop și subsemnatul înapoi la sală. Da, dar știi, e nevoie de alt voucher ca să faci abonamentul ăla de mucea, ăla pe care îl aveai nu mai ține vraja cu el. Say what? Primesc o ofertă aproape dublu față de ce plăteam înainte. Explicația oficială, primită pe email (da, știu, sunt norocos) „Opțiunea Daytime nu mai face parte din oferta noastră”. Bine pa. Prea multe.

Mă duc la 700 Fit Club la Tricodava cu ESX. Unde ce să vezi? Am într-o zi (după câteva zile de membership, nu ani ca dincolo) probleme cu aplicația prin care intri. Răspunsul lor? „Da, sigur. Nicio problemă. Intrați”. Cam asta e diferența. Pentru că degeaba ești locul 1 ca dotări, ca facilități, ca antrenori, ca orice, dacă îți tratezi clienții ca pe oi care n-au alternative.

Și cred că „direcția” asta neprietenoasă cu clienții vine de sus în jos. Pentru că acum au deschis câteva corturi în care au scos niște aparate, în niște condiții nu tocmai ideale, hai să le zicem așa. Nu duș, nu vestiare, asfalt de parcare pe jos, doar câteva echipamente mai ușor de cărat… Ok, lăudabil că au făcut asta, că au creat un mediu cât de cât posibil pentru antrenamente. Dar, dacă Wordclass s-ar fi gândit la client și nu la profit, nu ar fi pretins suma întreagă pe abonament pentru condițiile mai mult decât improprii și improvizate pe care le oferă.

Să vă mai spun că azi am fost înscris de compania la care lucrez înapoi în rețeaua Worldclass unde am din nou acces la abonamentul de mucea, Bronze Dayime? Deci ori l-au băgat în mod miraculos la loc luna asta, ori tipa de la customer support m-a mințit pe față. Da, clar, l-au băgat la loc 🙂

Cam asta ar fi. Worldclass, dacă citești asta, și știu că șansele să o faci sunt mai mici decât să câștig la loteria din Letonia, de două ori, cam asta ar fi concluzia. Aveți o viziune mișto, cluburi curate, dotate, antrenori super, clienți decenți, dar aerul de superioritate pe care îl transmiteți prin lipsa oricărei urme de grijă și empatie față de client, o să vă ducă într-o zonă gri, cam cum sunt tricourile antrenorilor voștri pentru care am tot respectul.

Până una alta eu mă antrenez în parc bine mersi, ceea ce te sfătuiesc și pe tine cititorule să o faci, dacă ești dintr-o zonă nefericită cu peste 6 la mie sau cât e. Iar pe tine Worldclass, măcar mimează că-ți pasă. Chiar nu e greu. Și dă bine.

Dacă v-a mișcat, mișcați și voi

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.