Piața Victoriei în viziunea budistă

Hai că s-au calmat spiritele și pot spune și eu câte ceva fără să inflamez pe nimeni. Nici prin ciorna pe care o citiți acum, n-am de gând să zgândăr vreun sentiment patriotic sau să arăt cu degetul în vreo direcție. Din contră. Călugărul budist din mine vă cere doar puțină înțelegere. Sau puțin mai multă.

Pentru că asta am încercat să fac în ultima vreme. Să înțeleg. Și vreau să vă transmit și vouă, cum am înțeles eu Piața Victoriei, dincolo de patimi. Dacă vâsliți puternic într-una dintre cele două bărci, vă rog să coborâți aici. Puteți reveni cu drag când și dacă o să simțiți.

Așadar, în primul rând îi înțeleg pe cei care au fost în piață. S-a strâns atâta frustrare încât o scânteie în miez de noapte nu avea cum să nu aprindă butoiul cu pulbere. S-a întâmplat acum cu PSD-ul dar putea fi oricine la fitil. Dar mai ales PSD-ul, care e cunoscut cu antecedente antipatice în sânul populației. Îi înțeleg pe cei care chiar au simțit că fac un lucru bun, că ies alături de oameni mișto, că fac ceva pentru ei și pentru copiii lor. Chiar dacă a fost frig, a fost un prilej excelent să ieși afară cu un scop, să simți forța maselor, să crezi că și părerea ta contează, să vezi cum învie bancuri vechi, dar bune, pe pancarte. I-am înțeles și pe noii activiști și specialiști în drept și politică de pe Facebook dar parcă mi-e dor de pisicile de altă dată. I-am înțeles și îi respect pe toți cei care au ieșit cu inima curată, cu speranța că ceea ce fac, le poate decora mai frumos viitorul.

Îi înțeleg și pe PSD-iști (dacă nu ați coborât când v-am avertizat, încă o mai puteți face acum). Au câștigat alegerile en-fanfare cum nimeni altcineva nu a făcut-o în România modernă. Au crezut că asta le dă puterea de a interveni brutal în mersul lucrurilor și asta le-a cauzat. Au ales un moment nefericit, au venit cu o problemă nefericită pe care au și introdus-o în mod nefericit. Toate premisele nefericite pentru a da foc la butoiul cu pulbere. Dar îi înțeleg. Au fost votați de un număr de oameni considerabil mai mare față de cei care s-au manifestat împotriva lor. Dar sper ca și ei să înțeleagă că putea oricine să fie în locul lor pe pancarte, pe buzele și sub tirul de miștouri al oamenilor frustrați dar isteți. Doar că și-au asumat-o ei de data asta.

Îl înțeleg pe Johannis. Era într-un con de umbră, popularitatea se dusese pe apa Sâmbetei, era într-o accentuată și prelungită scădere de formă iar charisma n-a fost niciodată punctul lui forte. Acum a prins un val pe care s-a urcat în mod inteligent. Și iată cum din ajunge din Frumoasa din Pădurea Adormită, Făt Frumos călare pe tigru. L-am înțeles și îl respect nu numai că este președintele meu pe care l-am și ales, dar în perioada asta a arătat că poate fi și puternic, hotărât și determinat. Cam ceea ce își dorește oricine de la președintele lui.

Îl înțeleg și pe Dragnea (lovitura de grație, dacă n-ați coborât încă, acum e prea târziu). Face tot ce este la limita democrației posibil să scape de niște pietre de moară. Și aici aș putea vorbi de un dragnea ca personaj colectiv, care s-a folosit de putere pentru a obține avantaje necinstite. Îl înțeleg, pentru că nu sunt mulți care ș-ar asuma asemenea riscuri. Îi înțeleg și pe cei care se simt sfidați de astfel de personaje dar îi înțeleg și pe cei care se simt frustrați că regulile jocului s-au schimbat în timpul jocului.

Te înțeleg, te admir și te respect și pe tine dacă ai rezistat să citești până aici. Dacă am reușit să te fac să înțelegi măcar o fărâmă mă declar total satisfăcut.

Sper ca și tu să mă înțelegi pe mine. Lucrurile și viața noastră în general ar fi mai frumoasă, dacă am încerca să înțelegem mai mult și să acuzăm mai puțin.

Later Edit: În urma feedbackului primit, pentru care vă sunt recunoscător, am mai învățat ceva, pentru care vă mulțumesc.

Am mai înțeles un lucru. Dacă în sinea ta ești conștient că faci un lucru bun, atunci pentru tine dar și pentru alții, acel lucru va fi cu adevărat bun. Îi înțeleg și îi respect pe toți cei care fac lucruri bune. Îi înțeleg pe cei care aleg să se implice activ, îi înteleg pe cei care au ales să se urce într-o barcă atunci când cealaltă barcă părea că ne ghidează puternic spre trecut. Prioritatea mea este să înțeleg mai profund, nu să fiu înțeles. Pentru că dacă eu înțeleg, îi pot ajuta și pe alții să înțeleagă. Nu pe mine. Pe ei.

Dacă v-a mișcat, mișcați și voi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.