Vorbe
ma intorc la tine iar si iar burcescu.ro

Mă întorc la tine iar și iar…

Cine zice că 13 nu e fatidic se înșală. Ultimul articol, care era cât p-aci să devină și cel din urmă, a fost scris într-un fatidic Aprilie 13. De atunci s-a așternut praful pe blog. Dar na, m-am abținut cât am putut. Și dac-ați ști cât m-au mâncat degetele… Dar lehamitea m-a ținut tare. De fapt 

Citește mai departe…

Și spațiile mici

Că tot e la modă să scrii despre asta. Hai să mă etalez și eu că prea am citit gogomănii. N-ați vrea să ratați gogomănia mea. Deci, dacă trăiești în România și nu vii dintr-o galaxie far far away, sigur ai auzit, printre arestări, de ultimul șlagăr al formației vocal instrumentale Taxi. O inițiativă reușită după 

Citește mai departe…

După atentate, mulți Bruxelles se arată

Și noi, ca și capul țării, privim cu îngrijorare la evenimentele care se petrec în lumea civilizată. Atentatul din Belgia a fost o tragedie care mulți s-au grăbit să spună că ar fi putut fi evitată dacă serviciile belgiene n-ar fi fost varză, că nu și-au făcut treaba, că nu i-au luat în serios, că sunt împărțiți 

Citește mai departe…

Realitatea paralelă

  Recunosc că m-am codit. N-am mai scris de o bună bucată, punând o presiune artificială pe primul articol din 2016. Mi-am zis că nu poate fi ceva subțire, trebuie să fie ceva grandios. Și azi așa, mâine așa, am frecat-o aiurea și n-am mai scris nimic, pierzând o mulțime de idei geniale, care nu vor mai 

Citește mai departe…

Când nu-i poți pune lacăt

  De obicei, atunci când nu-ți ies socotelile, încerci să le descurci. Dacă tot nu-ți ies, mai încerci o dată și încă o dată, încerci până te convingi că socotelile sunt de nedescurcat. Atunci le închei. Dar dacă nu ai varianta asta? Vedeți voi, în business e relativ simplu. Nu merg lucrurile, pui lacătul. Am vorbit 

Citește mai departe…

Există urarea perfectă?

E Decembrie. Luna cadourilor, a sinucigașilor și a urărilor. A început în forță încă de pe întâi cu La Mulți Ani România, La Mulți Ani români. A trecut în fugă Moșul Mic, ăla plin de mandarine și o să urmeze Moșul Mare cu cadouri fel de fel. Și cu urări care mai de care. Apoi 

Citește mai departe…

buttetfly effect scanteia revolutiei

Butterfly Effect. Scânteia revoluției Colectiv

De ceva vreme am ales să tac. Am tăcut pentru că, pur și simplu, vorbele mele nu ar fi adăugat nicio valoare prezentului sumbru. Am tăcut și am ascultat ce au avut alții de spus. Am tăcut pentru că nu mi-am permis să judec pe nimeni. Am tăcut din respect, am tăcut pentru că nu de cuvintele mele era nevoie. 

Citește mai departe…

Mână de la mână

Minunate și misterioase sunt căile Tale! Mă macină de ceva vreme un buchet de întrebări la care nu am găsit răspunsuri. Poate că nu le voi găsi niciodată, poate că n-o să mai fie nevoie să mi le pun. Nu știu. Aș putea da vina pe criza vârstei mijlocii, pentru că statistic aș putea fi acoperit. Mulți o iau 

Citește mai departe…

Trenul fără naș

Cred că oricine din lumea asta are impresia că a pierdut cel puțin un tren. Știți, trenul ăla în care, dacă nu te-ai urcat la timp, s-a dus și s-a tot dus. Problema e că, de cele mai multe ori, îți dai seama de tren după ce a plecat. Câți n-am zis DUPĂ: eheee, dacă aș 

Citește mai departe…

Idei de bucket list

Am scris acum ceva vreme despre Domnul Nimeni în urma căruia, cei sub 10 prieteni pe care îi (mai) am, au fost îngrijorați de „sănătatea” mea. Nefondat. Eram perfect sănătos, doar gânditor. Ce s-a schimbat între timp? Mai nimic, eu gândesc în continuare iar cei sub 10 au rămas, probabil, sub 9. În seara asta însă, picăturile de 

Citește mai departe…