Din lumea celor care cuvântă

Omul are un mare avantaj față de orice altă viețuitoare a acestei planete. Comunicarea. Dacă animalele își pot comunica nevoile primare nu mai departe de lungimea unui urlet, oamenii se pot exprima nuanțat iar tehnologia ne ajută să transmitem aproape orice oricui oriunde și oricând. Dar, orice privilegiu atrage după sine și responsabilități pe măsură. Și exact asta…

Continuă lectura

Piața Victoriei în viziunea budistă

Hai că s-au calmat spiritele și pot spune și eu câte ceva fără să inflamez pe nimeni. Nici prin ciorna pe care o citiți acum, n-am de gând să zgândăr vreun sentiment patriotic sau să arăt cu degetul în vreo direcție. Din contră. Călugărul budist din mine vă cere doar puțină înțelegere. Sau puțin mai multă….

Continuă lectura

And the winner is…

Mă gândesc cum ar fi fost dacă. Unde am fi fost azi, dacă în ’90 am fi mai puțin îndobitociți și l-am fi votat pe Rațiu? Cum ar fi fost cu Năstase, Geoană, Ponta? Și, ca să mă apropii de subiectul zilei, cum ar fi fost România cu Vadim președinte? Ne putem doar imagina. Ar…

Continuă lectura

Îmi pleacă idolii

Unul câte unul, idolii mei își iau rămas bun. Și n-am avut mulți. Prima plecare pe care am simțit-o a fost cea a lui Freddie. Următoarea a fost cea a lui Patrick (despre care am scris aici) și cea a lui Steve (despre care am scris aici). Azi a mai plecat unul. Dimineață în timp ce conduceam îl aud pe…

Continuă lectura

Prima zi de școală, printre amintiri și prezent

A venit momentul ăla pe care cu cât erai mai mare, cu atât îl urai mai tare. A trecut atâta timp, încât am uitat cum a fost la început. De prima zi de școală vorbesc, desigur. Și uite că acum am trăit-o pe cealaltă față a monedei, din rolul părintelui. Și parcă tot universul meu s-a învârtit….

Continuă lectura

S-a mai dus o vară

Septembrie. Adică ne-am lins pe bot de vară. Credeți că-mi pare rău? Ei bine, nu! Deși pentru mine vara este în top 4 „anotimpuri favorite”, nu pot să zic că mă încălzește prea tare. Știu, pentru marea majoritate, vara e mult așteptată și apoi nostalgic regretată, dar eu fac parte din mica minoritate. Sau sunt…

Continuă lectura

Mă întorc la tine iar și iar…

Cine zice că 13 nu e fatidic se înșală. Ultimul articol, care era cât p-aci să devină și cel din urmă, a fost scris într-un fatidic Aprilie 13. De atunci s-a așternut praful pe blog. Dar na, m-am abținut cât am putut. Și dac-ați ști cât m-au mâncat degetele… Dar lehamitea m-a ținut tare. De fapt…

Continuă lectura

Și spațiile mici

Că tot e la modă să scrii despre asta. Hai să mă etalez și eu că prea am citit gogomănii. N-ați vrea să ratați gogomănia mea. Deci, dacă trăiești în România și nu vii dintr-o galaxie far far away, sigur ai auzit, printre arestări, de ultimul șlagăr al formației vocal instrumentale Taxi. O inițiativă reușită după…

Continuă lectura