Ce să nu îi spui unui copil de 8 ani

Alaltăieri l-am dojenit pe fii-miu, pentru ca, doar câteva minute mai târziu, să-mi pară zdravăn de rău. Așa că am să vă povestesc pățania și poate așa, undeva, o să aprind un beculeț și un alt copil o să scape de o mustrare gratuită și nemeritată. Scriu pentru o cauză nobilă. Dar mai întâi contextul,…

Continuă lectura

De la abstinență la flow

Au început să mă miște din ce în ce mai puține lucruri. Poate sunt eu, poate e lumea care mă înconjoară. Cert este că până nu demult, mecanismul prin care lua naștere un post pe blog era următorul: trăiam sau eram martorul unui eveniment, îl trăgeam ca spirtul prin pâine și-l dactilografiam. Însă, după o…

Continuă lectura

Uriașului meu

Se zice că Dumnezeu nu-ți dă mai mult decât poți duce. Dacă ați ști de câte ori am scris în cap articolul din seara asta. Și tot de atâtea ori l-am șters. Pentru că mi-e teamă. Aveam impresia că mă pot exprima și transmite prin scris. Acum știu doar că vreau să scriu. Vreau să…

Continuă lectura

Viața ca o ceapă

De când mă știu, m-am zbătut mereu prin existențiale. De-alea grele cu ce e viața, de ce trăim, care sunt regulile, care sunt consecințele? Și n-am făcut rău, că altfel m-ar fi trăit viața pe mine și aș fi ajuns la niște cifre grizonate, cu niște valori comode dar false născute din orgoliu: carieră, bani,…

Continuă lectura

Drumul cel mai scurt spre fericire

Azi, mă rog ieri, a fost ziua internațională a fericirii. Ce moment mai bun să scriu despre ea? Dar nu vă lăsați amăgiți de titlu, e o capcană. Nu există shortcut-uri spre fericire, cel puțin nu la îndemâna oricui. Am pus titlul în meschinul stil jurnalistic cu un scop nobil. O să vedeți despre ce…

Continuă lectura

Prima lună plină goală

S-a dus o lună de când s-a dus. De-a lungul timpului, au fost multe momente, mai mult sau mai foarte puțin fericite, care m-au făcut să-mi împart viața în două. Înainte și după. Dar niciunul din ele n-a fost mai categoric, niciodată nu am simțit atât de profund prăpastia dintre cele două lumi. Cea dinainte și…

Continuă lectura

În loc de rămas bun

Am vrut să nu mai scriu niciodată. Pentru că nu mai aveam niciun motiv să o fac. Azi scriu. Dar motivul pentru care o fac, mi-aș fi dorit să nu-l am niciodată. Cei care contează știu că de câteva zile am pierdut o parte din mine. Încă nu am apucat să mă dezmeticesc, nu am apucat să înțeleg….

Continuă lectura

Ce am învățat cu Ninjago

De ieri, Alex a fost lovit pentru a enșpea oară anul ăsta de o răceală năpraznică ce l-a făcut indisponibil pentru îndatoririle școlărești. Așa că a stat acasă, prilej cu care facem împreună tot felul de năzdrăvănii educative. Și cum încerc să-l învăț cât mai multe, învățând și eu alături și de la el, de…

Continuă lectura