Caterinci

Jurnal de vară

Ziua -1 Gata, m-am săturat de Bucureștiul ăsta, plecăm la mare. Mamă, d-abia aștept. Parcă mă și văd pe plajă. Să nu uit să iau camera foto, camera video, gopro-ul, ochelarii, laptopul, tableta, să pun bateriile la încărcat, stațiile. De data asta chiar nu vreau să uit nimic. Eu zic să plecăm de dimineață, ca 

Citește mai departe…

În piață la Rio

Am fost și la concert la nenea Rieu. Am plecat cu mixed feelings la purtător. Pe de o parte mă gândeam că este o onoare și un privilegiu să merg la un asemenea spectacol, pe de altă parte mă gândeam că nu e tocmai genul meu de spectacol. Am plecat la fel cum am venit, 

Citește mai departe…

Român degeaba

Niciodată nu mi-au plăcut oamenii gri. Negativiștii, haterii, ăia cărora totul le pute, care critică fără să dea soluții, eternele victime care se plâng cu mâinile în sân. Nu mă număr printre ei, iar rândurile pe care am de gând să le aștern în seara, luați-le ca pe o autoironie, nu ca pe o critică. Cotroboind 

Citește mai departe…

Lecția de ciclism

  Azi am avut program sportiv în parc cu fi-miu. Am primit amândoi o lecție. Mai mult eu. Să vă explic. Plecăm toți trei în Herăstrău, unde urma să ne vedem cu alți trei, cu aceleași aspirații. Să ne învățăm puradeii să meargă cu bicicleta, fără roțile ajutătoare. Acum la rece am puterea să recunosc: nu-l 

Citește mai departe…

Kterink

Băi nene, m-ați disperat cu k-ul ăsta în loc de ca. Și nu mă refer la generația chat, care folosește un dialect greu de descifrat pentru neinițiați. Mă refer la oameni care par cu toată țigla pe casă dar care scriu adik, mărgik, păpușik și câte și mai câte ik. Îmi poate spune cineva care 

Citește mai departe…

Care-i treaba moșule?

Băi, mie mi-e milă de Moș Nicolae. A trăit și trăiește pe nedrept în umbra lui Moș Crăciun. Nimeni nu știe cum arată, nimeni nu se îmbracă în Moș Nicolae, nimeni nu-i scrie (în afară de fi-miu), n-are o culoare favorită, nu apare pe niciun afiș, Coca Cola nici nu-l bagă în seamă. N-are reni, sanie 

Citește mai departe…

Au trecut ani

Băi am îmbătrânit! Și nu părul în minus sau ridurile în plus mă scot din calmul meu englezesc, ci faptul că mi s-au alterat gusturile. Partea nasoală e că pare doar începutul. Să vă explic. Toată viața mea am urât ceasurile și ideea de cronometrare a timpului. Mi se părea că ceasul mă resposabilizează cumva, 

Citește mai departe…

Chestia cu autobuzul

Aseară am revenit dintr-o scurtă incursiune la vecinii și prietenii noștri cu ceafa lată. Am fost și anul trecut la ei și am povestit aici. Sunt încă impresionat de cum își pot vinde mai bine ca noi, un lucru mai prost. Țara lor. Azi nu vă mai împărtășesc impresii, nu mai fac comparații ci vă 

Citește mai departe…

Că de n-ar fi… partea II

  Bună seara dumneavoastră și telespectatorilor dumneavoastră! După miile de scrisori sosite pe adresa redacției, revin cu partea a doua a trilogiei epice „Că de n-ar fi”. Azi voi continua răstălmăcirea poveștilor pentru copii, scoțând la iveală noi adevăruri nespuse. Pentru cei care au deschis mai târziu televizoarele, prima parte este aici. Subiectul pe ordinea de 

Citește mai departe…

Că de n-ar fi, tot s-ar povesti

A ajuns fi-miu la vârsta la care îi plac poveștile citite de alții. Nimic nu e mai idilic ca o poveste cu haiduci la gura sobei, numai că la noi se întâmplă de obicei în mașină la gura aerului condiționat. Astfel, de curând am reascultat povestea lui Alibaba și cei 40 de hoți. E o 

Citește mai departe…