Cum e să nu mănânci 86 de ore?

O să vă povestesc la cald cea mai recentă performanță a mea, pe care unii o numesc nebunie iar restul prostie. Eu o numesc experiență de viață pe care oricine ar merita să o încerce. Cu disclaimer-ul de rigoare, că nu sunt nici medic și nu sunt nici la prima abatere de acest gen. Astfel,…

Continuă lectura

Obiceiuri de iarnă la șoferii români

Recunosc sportiv că nu m-am prins niciodată de unde vin, unde pleacă și pe ce se bazează o suită de ticuri verbale și de comportament ale confraților mei. Și ”pentru că iarnă” (ăsta e unul din alea care nu se lasă dus cu una cu două), hai să vedem cum ne apărăm mașinile de capriciile…

Continuă lectura

I wanna move like Freddie

Am atins un punct din viața mea în care foarte puține chestii reușesc să mă mai miște. Totuși, filmul de aseară, a reușit să o facă, într-un mod aparte. Așa că mi-am șoptit în barbă că dacă nici Bohemian Rhapsody nu mă face să scriu pe blog, nu știu ce altceva ar putea-o face. Să…

Continuă lectura

1 Decembrie, ziua patrioților de ocazie

Știți genul ăla de oameni care sunt patrioți de 1 Decembrie, darnici de Crăciun și pioși de Paște? Ăia care 364 de zile înjură România, dar o zi sunt “daci”. Ăia care își aduc aminte copiii din orfelinate doar de sărbători și în rest îi uită. Ăia care țin cu Simona doar la victorii și…

Continuă lectura

Ce să nu îi spui unui copil de 8 ani

Alaltăieri l-am dojenit pe fii-miu, pentru ca, doar câteva minute mai târziu, să-mi pară zdravăn de rău. Așa că am să vă povestesc pățania și poate așa, undeva, o să aprind un beculeț și un alt copil o să scape de o mustrare gratuită și nemeritată. Scriu pentru o cauză nobilă. Dar mai întâi contextul,…

Continuă lectura

Cum ați petrecut de cutremurul ăsta?

Încă îmi bate inima. Asta e bine, doar că îmi bate mai repede decât de obicei. Dacă tot nu mai pot să adorm, măcar să scriu reportericește: Cum m-am simțit de cutremur. Aseară am picat lat. O fi de la răceală, că mare brânză n-am făcut ieri. Am zis că mă uit la un film,…

Continuă lectura

De la abstinență la flow

Au început să mă miște din ce în ce mai puține lucruri. Poate sunt eu, poate e lumea care mă înconjoară. Cert este că până nu demult, mecanismul prin care lua naștere un post pe blog era următorul: trăiam sau eram martorul unui eveniment, îl trăgeam ca spirtul prin pâine și-l dactilografiam. Însă, după o…

Continuă lectura