Nu e cam prea mult gaysm?

De ceva vreme abund în informații cu și despre gay. Am mai scris despre subiect acum 10 ani iar părerea mea nu s-a schimbat între timp, poate doar s-a nuanțat. Ce s-a schimbat însă este cantitatea de gaysm la care sunt supus acum versus atunci.

Să ne înțelegem, nu sunt homofob, nu am nimic împotrivă dar nici în comun, ca să mă repet clișeistic. Ce mi se pare exagerat este asaltul așa zisei noi normalități în care trăim.

Pe Neflix de exemplu dacă un film sau serial nou nu conține un cuplu, un gay, un el cu el sau o ea cu ea, cred că nu mai primește dreptul de difuzare. Pe Instagram puzderie, și nu urmăresc eu vreo comunitate de drama queens delicați. Pur și simplu mi s-a umplut feed-ul de curcubee, și nu de alea de dupa ploaie.

Aflu apoi aseară de la știrile sportive că un anume fotbalist american de care noi românii habar n-avem a declarat că e gay. Atât. Asta a fost știrea, x a declarat cu mândrie că are filetul pe stânga. Mulțumesc, acum parcă dorm mai liniștit. Pe dreapta.

Picătura care m-a umplut să scriu în seara asta vine însă de la gigantul Google, de la care am primit pe seară un email cu firescul și deja cotidianul curcubeu, cu mesajul pentru ghizii locali „Puting Pride on the map”. Adică, pentru francofoni, să punem mândria pe hartă. Unde, pentru cei născuți pe alte planete, mândria – Pride este simbolul comunității gay.

De ce m-a revoltat? Pentru că drumul de la acceptare la mândrie este lung, ilogic și chiar periculos în cazul de față. Dacă îmi explică cineva cu argumente de bun simț unde e mândria în a fi gay, rămân dator.

Faptul că de-a lungul istoriei anumite categorii, rase, sexe sau diverse minorități au fost defavorizate, prigonite sau char exterminate este o palmă pe obrazul umanității. Din fericire azi suntem departe de acele vremuri. Mai mult, pentru marea majoritate a categoriilor descrise mai sus, „handicapul” nu era o chestiune de alegere. Nu alegeai să te naști cu o anume culoare a pielii, cu un anume sex, într-un anume popor cu o anume religie. Cu ele veneai pe lume, nu le puteai schimba.

Aici intervine o largă discuție născătoare de polemici. Dacă homosexualitatea e un dezechilibru sau o alegere. Aici tind să cred că mi-am nuanțat opinia. Nu e una sau cealaltă ci câte puțin din ambele. E o alegere bazată pe un dezechilibru. Știu că susținătorii comunității care citesc rândurile astea mă vor blama, dar nu văd nimic echilibrat și natural în avea un pământ cu doi poli nord.

Revin. Anormal a fost să nu lași femeile să voteze, normal e să dai femeilor șanse egale iar anormal ar fi să injectezi ideea că femeile sunt superioare bărbaților. Anormal a fost să ai locuri speciale în spatele autobuzului pentru persoanele de culoare, normal e să nu conteze culoarea pielii, anormal ar fi să proclami o rasă superioară.

Ați prins ideea. E anormal să prigonești homosexualii pentru alegerea lor. Normal e să îi accepți așa cum sunt. Anormal e să te mândrești că ești gay.

Pentru că dacă tot e un motiv de asemenea mândrie, hai să ne stimulăm copiii să devină gay. E la modă, e cool, nu e doar acceptat ci chiar încurajat. Și dacă toți copiii noștri ar face asta, copiii copiilor noștri ce-ar mai face?

Exact. Care copii?

Dacă v-a mișcat, mișcați și voi
Un comentariu Adaugă-l pe al tău
  1. Ai fost mai perceptiv decat mine. Prin 2014 am inceput sa sustin comunitatea LGBT pentru ca mi se parea normal sa poti sa faci ce vrei la tine in dormitor cat timp e legal, si inca consider asta. Dar acum a devenit clar in ce a degenerat miscarea asta. Nu o mai sustin sub nicio forma.

    Si inca un lucru amuzant de mentionat e ca persoanele LGBT sustin si Black Lives Matter, ignorand faptul ca negri tind sa fie mai homofobi decat alte rase din SUA.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.