Ăla cu Glovo

Cică tot românul se pricepe la politică și fotbal. E bullshit. Politica nu o înghit iar fotbalul și-a pierdut pasiunea pentru mine. Sau invers. Și cum trebuie să mă pricep și eu la ceva, ca să nu fiu un munte de jemanfiș, am ales să pretind că mă pricep la oameni. Gen fin psiholog, profiler d-ăsta, dar le țin doar pentru mine.

Și cum n-am dat greș prea des am ajuns chiar să cred am o calitate ascunsă de a mirosi oamenii. What’s your superpower? I see fake people. Cu asta mă mândresc. Am ajuns la performanța de a pune etichete și fără să mai gândesc. Ăla e încrezut fără substanță, ăla e manelist dar măcar e sincer, aia se crede divă dar îi fluieră trenurile prin cap, ăla e rău ca să-și ascundă angoasele. You got the point. Chiar depun eforturi să mă las de etichete dar nu prea am succes.

Ei bine, sistemul meu de etichetare a fost dat peste cap de curierii Glovo. Și încă nu dă semne să-și revină. Nu știu de unde să-i apuc. Am așa un amalgam de sentimente în privința lor încât s-a dus dracu profilăreala mea. Să vă explic.

Prima zi de Paște. După noaptea de Înviere, prima cu permisie de la stăpânire să nu intrăm la coteț. Repede uităm acu că suntem cu sacii în căruță… Și normal, după prima noapte albită oficial, țipenie pe stradă. Unde țipenie eram eu cu curierii Glovo.

Mi-a fost milă de ei. Mă gândeam ce alegeri greșite trebuie să fi făcut un om la viața lui, ca în prima zi de Paște să care crăpelniță pentru un comod simandicos. Bine nici cu alegerile comodului simandicos nu mi-e rușine. Alea culinare mai ales. Nu tu ouă, nu tu drob. Bagă pizza și shaorma și de Paște, insipidule!

Apoi îi văd pe unii în vârstă. Tot respectul meu. În loc să o frece pe o băncuță în fața blocului sau să se înghesuie în 139 că au în Obor ulei de la bunica cu 50 de bani mai ieftin (ipotetic vorbind că nu știu dacă 139 ajunge la bunica), muncesc pentru un bănuț cinstit. Jos pălăria!

Văd apoi tineri mai șmecherași cu trotinete de bani mulți sau chiar mașini peste medie. Sunt puțin mirat. Au pierdut vreun pariu? Învață pornind de jos ca micul prinț?

Sunt și oameni respectabili, cărora probabil că jobul actual nu le furnizează suficient sau se întind în afara plapumei, așa că un venit suplimentar nu strică. Și pe ei îi înțeleg.

Ce mi-a pus însă capac și m-a făcut să pun gând pe gând ca să scriu articolul de față a fost un individ, evident tot curier Glovo care mi-a dat calculele de tot peste cap. Omul circula cu un Renault obosit de Giurgiu, ruginit, bușit, zgomot, fum. Dar ce să vezi? Avea pe bord baston de dirijarea circulației. De ăla old school, de pe vremea poterei lui Avram Iancu, cum cred că nici poliția militară din Caracal nu mai are. Ce poți să crezi despre un om ca ăsta? O fi scos vreodată ciubucul ăla pe geam? L-o fi luat cineva în serios? A uite, un Renault care stă să moară, cu un baston agitat pe geam. O fi înăuntru un călușar în misiune, să tragem pe dreapta!

Știu că e mare diversitate în interiorul oricărei meserii, oricărui grup. Dar în cazul curierului Glovo, nu am reușit să identific nicio însușire comună care să le confere apartenența la acest grup. Da, știu că a sunat sofisticat. Dar sunt frustrat că nu știu de unde să-i apuc. Sunt de milă, de respect sau de silă și dispreț?

Deci?

Dacă v-a mișcat, mișcați și voi

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.