Primăria Sectorului 6 a dat-o de gard

Azi o să scriu local. Deci, în bula mea, dacă nu sunteți din Sectorul 6 probabil nu știți și nu vă interesează subiectul.

Pe scurt, într-una din tentativele de primăvară de anul ăsta, Primăria Sectorului 6 a dat starul unei lăudabile campanii de curățenie. Big like! Primărie, ADP, oameni, toți au pus mână de la mână să scoată sectorul la lumină. Ocazie cu care s-au scos gardurile care fac subiectul postării de azi.

S-o luăm prin învăluire. Zilele trecute, mi-a arătat de acum celebrul coleg și prieten, Vali, un joculeț interesant care îți pune la grea încercare bagajul geografic dar mai ales logica. Se numește Geoguessr, e aici https://www.geoguessr.com și practic de pune aleator pe harta Google iar tu trebuie să ghicești unde ești. Cu cât presupunerea ta e mai aproape de realitate, cu atât mai punctat ești.

Dau o rundă și cu fii-miu. Nu e încă pasionat, așa că îl continui singur. Aterizez într-un orășel de basm din State. Mi-am dat seama după mașini, numele străzilor, relief… Era undeva prin Texas că le-am recunoscut steagul. De vis, verde, curat, case mișto, gazon peste tot și, ce vreau să subliniez, NICIUN GARD. Mi-a rămas gândul la locul ăla de poveste.

Apoi m-a dus pe undeva prin Rusia graniță cu Mongolia. Un coșmar. Militari Residence e lux. Jeg, străzi cu cratere ca în vremea aselenizării lui Crin Halaicu, totul gri cu noroi și mâzgălitti. Garduri ruginite ici colo.

Ai putea rezuma că gardurile sunt un simbol al civilizației. Da e frumos să nu ai garduri dar ideal e să nu ai nevoie de ele. Ceea ce nu pot spune despre Sectorul 6. Nu suntem nici Mongolia dar suntem la ani lumină de State, oricât am da-o după gard.

Ce vreau să spun este că deși inițiativa domnului Primar Ciucu, pe care îl stimez pentru modul în care comunică, este una vizionară, cred că este luată înainte de vreme. Cu câteva generații așa. Pentru că fără garduri oamenii intră cu mașinile pe spațiul verde, fac alei sub geamul tău, mâzgălesc blocuri abia reabilitate.

Pentru că așa sunt oamenii. Știu doar de bici și de zăhărel. Dar în această ordine. Nu le dai zăhărelul (le faci ambientul „ca afară”) înainte să le arăți biciul (amenzi crunte pentru nesimțire). Altfel, arzând niște etape, ajungi ca lumea să urască o decizie corectă dar luată prea devreme.

Pot face o paralelă nefirească cu instaurarea comunismului. Teoretic, un vis frumos. Haideți să punem totul la comun, să muncim unii pentru ceilalți și așa vom fi mai eficienți, mai fericiți, vom avea rezultate mai bune, totul va fi minunat. Doar că și comunismul a venit prea devreme. Niște secole mai devreme. A venit peste niște oameni cu un simț al proprietății prea dezvoltat ca să accepte ideea de a pune totul la oală. Acum, există work hubs, ride sharing, co-living… (exclus în perioada asta pandemică, dar o scoatem noi la capăt)

Așa că spuneți-mi mie dacă visul unui trai fără garduri nu se suprapune peste coșmarul celor care fac moarte de om pentru un loc de parcare? Visez cu ochii deschiși la un București civilizat dar când mă trezesc văd dârele de noroi ale celor care au parcat acolo unde erau garduri.

Deci prea devreme, domnule primar, încă nu suntem pregătiți. Puneți-le la loc și discutăm peste câteva generații. Sau pocniți din bici. Acum!

Dacă v-a mișcat, mișcați și voi

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.