Au început să mă miște din ce în ce mai puține lucruri. Poate sunt eu, poate e lumea care mă înconjoară. Cert este că până nu demult, mecanismul prin care lua naștere un post pe blog era următorul: trăiam sau eram martorul unui eveniment, îl trăgeam ca spirtul prin pâine și-l dactilografiam.
Însă, după o perioadă mai lungă de abstinență lirică, aveam impresia că un eveniment cu un potențial inspirațional de anvergură trebuie să se petreacă pentru a relua dactilografia și filtratul spirtului.
Așa că, din punctul ăsta de vedere, sunt acoperit. N-am mai scris că n-am mai găsit nimic demn de a trece dincolo de pâine. Le-am ținut pentru mine, le-am implodat. Și implodate ar fi rămas mult și bine dacă nu mă apuca un dor de starea aia de flow pe care ți-o dă o “coală” albă în fața ochilor urmată de un ropot de taste.
Asta fac și acum. Doar că am schimbat perspectiva. Din dor de flow nu mai aștept nimic. Pur și simplu scriu, o să văd la sfârșit ce iese, dacă iese.
N-am dus lipsă de evenimente în perioada asta de reașezare a nordului vieții dar toate mi s-au părut hilar de mărunte. Aș fi putut cu ușurință să mă bag în seamă la victorii, înfrângeri, referendumuri, oameni, locuri, șușanele, hatereală de Facebook. Știți voi, cam tot ce trebuie să detești ca să fii la modă. Am așteptat în zadar un declic, o scânteie, un picior în fund care să mă mâne să scriu. Degeaba.
Așa că draga mea brumă de cititori, am pus elitismul în cui și am revenit cu vorbe mărunte despre evenimente lumești nesemnificative. Pentru că alea semnificative sunt doar două. Nașterea și moartea, așa cum le știm și simțim noi. Când răstorni clepsidra și când s-a terminat nisipul. Între ele, o serie de întâmplări cărora doar noi putem să le dăm un sens, pentru a nu rămâne doar niște simple bobițe de nisip.
Dacă azi am fost mai greu de înțeles, vă rog pe voi să mă înțelegeți. Sunt atâtea idei care vor să iasă toate deodată de parcă simt că timpul nu mai are răbdare. Se înșală. E timp berechet pentru toate, așa că o să le scot la iveală, rând pe rând, respectându-mi promisiunea pe care am făcut-o. Să nu mai scriu gri. Dar să scriu.
Se apropie clipa în care fii-miu o să înceapă să înțeleagă ciornele mele mentale expuse aici și ultimul lucru pe care mi-l doresc e să-i cobor colțurile gurii.
Hai că eu cel puțin mi-am atins scopul. Am fost puțin în flow, timid, așa ca după somn. Data viitoare promit că o să am și ceva de zis 🙂
O zi de luni de zile vă doresc, dragă brumă!
Pentru ca simt ca fac parte din „bruma” o sa incerc si eu sa ma dezmortesc la fel ca tine si sa scriu cateva observatii: 1- De unde stii tu, fost copil cuminte, premiant, de filtrarea spirtului prin paine ? Da acest lucru stiu doar betivii inraiti care atunci cand nu au bani sa cumpere alcool etilic sub diverse denumiri (tuica, coniac, trascau si care nu se filtreaza) cumpara spirt medicinal, il filtreaza prin paine si-l beau de zici ca nici n-a fost. Filtrarea prin paine are ca scop indepartarea substantei care-i da mirosul specific de spirt medicinal. Sau cel putin asa cred cei ce-l consuma la sticle de plastic de 500 ml.Cred ca ai citit despre acest procedeu sau ti s-a povestit .N-as putea crede in ruptul capului ca ai si gustat…..2- De ce ai folosit cuvantul englezesc flow=curgere si nu ai folosit echivalentul romanesc sau similarele ? E mai trandy? Suna mai elevat ? Nu cred. 2- Pe urma „abstinenta” nu este cuvantul potrivit pentru starea ta. Abstinenta este un lucru pe care ti-l impui si nu o consecinta a faptului ca „nu ai mai gasit nimic demn de a trece dincolo de paine”. 3- Asa ca am sa-ti propun cateva titluri care sa exprime starea in care te-ai aflat cand ai scris :- ” De la multimea vida la curgerea laminara”, ” De la repaus la demaraj”, ” Inceputul unui nou ciclu in viata mea literara” sau ” O renastere obisnuita”, ” De la pasivitate la aglomeratia de idei”. Ce zici ? Sau te macina orgoliul si-ti vine sa urli : – Pana aici ! Titlul il stabilesc eu si numai eu ! Eu sunt autorul ! etc…..4- Vad ca ai devenit creator de cuvinte noi in limba romana : ” implodat ” nu exista in DEX. De unde l-ai scos, de la „implozie”, nu ? Ei, se pare ca verbul ” a imploda” nu exista in DEX si nici participiul „implodat”, dar daca il vor mai folosi si alte persoane cuvantul se poate impune in limba asa cum s-au impus si altele. Ar trebui sesizat DEX-ul pe aceasta chestiune cu exemple de folosire a verbului.Eventual poate fi facuta si o conjugare :- eu implod, tu implozi, el imploda, noi implodam, voi implodati, ei imploda” Adica invers decat la „a exploda”. De ex. : ” Deodata cinci planete au implodat formand o noua gaura neagra.” Este ca are sens ? 5- Sa stii ca mi-a placut foarte mult expresia ” ropot de taste” dar parca mai sugestiva ar fi fost :” tzacaneala de taste”. Ropot e legat mai mult de cuvantul aplauze. Dar aplauzele nu se aud separat intr-o insiruire asa ca tastele ci se suprapun, multe dintre ele formand la un moment dat un „continuu” care se numeste simplu ROPOT. Zgomotul facut de taste seamana izbitor de mult cu tzacaneala unei mitraliere unde gloantele ies pe rand din teava si exploziile lor nu se pot suprapune la fel ca la taste. Am sa inchei asigurandu-te ca te-am inteles, asa cum ne-ai rugat si astept cu nerabdare alte „vorbe la drum de seara” !
Știi reclama aia la o Mobexpert? Suntem diferiți, din fericire. Diferența dintre noi este că tu citești rândurile, iar eu scriu printre ele. Din fericire 🙂
Diferenta dintre noi este ca tu esti de un orgoliu imens, din nefericire. Ceea ce scrii tu printre randuri scrii cu cerneala simpatica pe care numai tu o vezi, tot din nefericire. Asta e si motivul pentru care nu ai prea multi fani cu care sa comunici in scris, tot din nefericire. Atentie la orgoliu sa nu se ia si la Alex…..
P.S.- Buricul pamantului nu a fost inca descoperit. Pana la descoperirea oficiala s-au gasit de-a-lungul timpului foarte multi care au considerat ca ei sunt indreptatiti sa poarte acest titlu, dar nici unul n-a ramas in istorie. Succes pe mai departe !
Am să mă rezum la atât. Unii sunt mai compatibili ca alții. Din păcate dar mai ales din fericire 😉