And the winner is…

Mă gândesc cum ar fi fost dacă. Unde am fi fost azi, dacă în ’90 am fi mai puțin îndobitociți și l-am fi votat pe Rațiu? Cum ar fi fost cu Năstase, Geoană, Ponta? Și, ca să mă apropii de subiectul zilei, cum ar fi fost România cu Vadim președinte? Ne putem doar imagina. Ar fi fost mai bine? Am fi avut mai puțin de suferit? Ar fi fost mai puține generații de sacrificiu? Nu vom ști niciodată, dar, cu excepția lui Rațiu, românii au ales mereu răul mai mic. Cel puțin aparent.

Azi au ales americanii Vadimul lor. De de ne-ar interesa asta? Păi spre deosebire de fulgere, curcubee, pisici drăguțe drăguțe draguțe și prima zăpadă care inundă Facebook-ul, alegerea președintelui Americii e o chestiune care ar trebui să afecteze, pe bune, pe orice locuitor al planetei. Pentru că oricum o face. Deci da, îmi dau cu părerea neavizată, pentru că s-ar putea să mă usture treaba asta, pământean fiind. Vedeți voi, o cânta cucu-n Bucovina, dar ceasurile ni le reglăm după Washington.

Sunt mulți care după ce s-a întâmplat azi strigă disperați: „Opriți planeta, vreau să cobor”. Poate că au dreptate. Dar ce s-a întâmplat azi? Eu văd așa, dincolo de scenarite, îngrijorări și haz de necaz. Văd U.S.A. ca pe o mașină premium, foare performantă și foarte bine pusă la punct, care o dată la 8 ani își schimbă șoferul (care dacă e varză, e schimat la 4 ani).

Nu e mașina perfectă, poate nici cea mai bună, dar are cu siguranță cei mai mulți cai putere. Căluții ăștia sunt mânați de șofer care nu e niciodată singur, are ditamai stafful tehnic la boxe, cu care se consultă în permanență, are și copilot și tot ce-i trebuie. Dar volanul e totuși la el, ascultă ce-i zice copilotul, ascultă în cască echipa, poate chiar folosi pilotul automat. Dar dacă mașina asta puternică, oricăt de teleghidată ar fi ea, dacă pică pe mâinile unui șofer nebun, are o șansă destul de mare nu să intre în gard, ci să provoace un carambol în serie care ar face ăla de pe A2 să pară pistol cu apă.

Ei și azi pilotul vechi părăsește echipa și cel nou semnează contractul de 4 ani cu posibilitate de prelungire la 8. Coboară azi din mașină un pilot de top, poate nu cel mai rapid și cel mai talentat, dar cu siguranță unul elegant și charismatic, care a avut grijă de mașină, a colaborat și a acultat mereu sfaturile echipei. Pilotul nou, în schimb, pare a fi unul foarte pragmatic, care își dorește să termine cursa pe primul loc indiferent de mijloace. Pare și genul care își scoate casca din ureche și să-i spună copilotului să închidă navigația că știe el un drum mai scurt.

Acum, lăsând metaforele de o parte, haideți să vă zic ce am învățat eu azi. Am învățat că, spre deosebire de noi, americanii nu joacă safe și când au de ales, nu aleg răul cel mai mic. Am învățat că politica e curvă mondială, nu doar mioritică. Am învățat că sondajele sunt la fel de precise ca rubrica meteo. Am învățat că și la ei ăia mulți îi mănâncă pe ăia deștepți. Am învățat că și pe ei îi doare de soarta lumii cum ne pasă și nouă de alegerile din Moldova. Am învățat că și la ei dragostea trece tot prin stomac.

Cam asta ar fi. Soarta lumii? Conspirații, măcel, belele sau furtună într-un pahar cu apă pentru că mașina are volanul de jucărie? Om trăi și om vedea.

Și totuși cum ar fi fost dacă Rațiu…

Dacă ți-a plăcut, dă și altora de veste
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.