Mixed feelings de toamnă

mixed-feelings-de-toamna

Acoperă-mi inima cu ceva. A venit toamna și m-a prins descoperit. Sunt cumva la mijloc, mă gândesc la inevitabila compunere din prima zi de școală despre vara ce-a apus dar și la vântul de iarnă al vieții care va începe curând să adie.

Prea poet? Azi nu. Mă gândeam doar cum m-a prins toamna asta la mijloc, cumva între greiere și furnică, nici nu mă bucur de ea, dar nici nu-mi pare rău că a venit.

Cu ce a venit toamna asta? Cu un aer mai respirabil de care mă bucur peste măsură. Mă opărisem deja de la atâtea grade care îmi apăsau pielea. Ducă-se pragul critic cu jde unitățile lui cu tot. Dar sunt și trist. Ziua se termină mai repede, pielea apăsată o să devină iar palidă, o să plouă Sâmbătă la Color Run.

L-au băgat pe domn doctor la zdup. Deși niciodată nu mă bucur de răul altuia, în cazul ăsta apreciez dușul rece pe care l-au primit bucureștenii, duș care i-a scos din hipnoză. Omul ăsta chiar nu a făcut nimic să merite să fie primar iar și iar. Deci mă bucur că s-au mai trezit din zombie care erau gata să-l voteze iar. Dar, în același timp sunt trist. Trist că pe noi românii nu ne trezește din somnul cel de moarte decât un șoc. Noi urâm sau iubim pentru că așa trebuie, pentru că așa e „bine” sau pentru că așa ni se spune. Niciodată pentru că așa simțim.

Dau năvală refugiații peste Europa. Am căutat din răsputeri un motiv de bucurie din migrația asta. Și l-am găsit. Mă bucur că nu mai suntem noi oaia neagră a Europei. Se poate și mai rău decât o tabără de țigani la marginea Parisului. Fripturile de lebădă sunt pistol cu apă pe lângă valul de… să nu fiu xenofob. Ce mă deranjează? În principiu tot ce ține de tărășenia asta. Dar cel mai mult mă minunează cât de bine sunt primiți de nemți și austrieci, care cred că au epuizat stocurile de covoare pe nuanțe de roșu, tipii ăștia care se caftesc cu poliția și par să se descurce de minune. Așa se migrează azi, cu o mână întinsă și cu cealaltă pe bâtă sau grenadă, fiecare după posibilități. Mă gândeam așa fără noimă, cum ar fi să fie un caft masiv prin America Centrală și să se pomenească americanii cu (alți) jde mii de ciocolatii vorbitori de spaniolă. Utopic.

S-a lansat Iphone 6s. Mă bucur că tehnologia avansează și poate face azi chestii care în trecut păreau sf, chestii care îți fac șederea mai ușoară. Și când te gândești că acum câțiva ani toți aveam Nokia. Și acum mai mulți ani telefoane cu disc. Zero țac țac țac țac, Șapte țac țac țac țac… Da’ săracul grecul ăla care a fugit 40 de kilometri că nu avea semnal la telefon. Dar și prea multă tehnologie strică. Tare mi-e că într-o zi o să schimbăm încadrarea lui Terminator din sf în film istoric.

Luni începe fii-miu grădinița. Eu sunt vesel, el e trist. Până luni când o să fie invers. El o să se bucure de revedere, pe mine o să mă ucidă traficul.

C-așa-i viața de artist, toamna vesel, toamna trist.

Noapte bună dimineața!

Dacă v-a mișcat, mișcați și voi

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.