Puterea obișnuinței

Puterea-obisnuintei

Cei mai mulți dintre noi avem tendința de a fi „creatures of habit”, adică sclavi ai obișnuințelor. Mai avem așa din când în când câte o tresărire de orgoliu, dar ne întoarcem repede în mult hulita zonă de confort. De multe ori ne întoarcem chiar dacă nu mai avem unde, ca Pavlov care încă ducea mâncare după ce câinele murise.

Un exemplu de Pavlov am avut azi în vestiar la sală, unde ai parte de cele mai pitorești lucruri, de la discuțiile masculilor cu creier tip ghindă până la pilozități excesive tip urangutan. Astfel, un individ departe de tipul urangutan și mult mai apropiat de tipul spânu hainu, tocmai își termină dușul obligatoriu și, îmbrăcat cu un prosop în mână (la Afi în vestiar se poartă tipul nud) se duce la oglindă să se ferchezuiască.

Din nou menționez că tipul are o chelie deasă și lucitoare iar prosopul era singurul articol vestimentar din dotare, cu care a ales să acopere mâna sa stângă de privirile indiscrete. Pudic, na. Și ce credeți că făcea cu mâna dreaptă? Ce face orice spân. Își usucă părul cu feonul. Acuma ce să zic, omul fie o făcea de dragul aparențelor, fie prosopul era pentru alte ritualuri, fie așa o făcea de când era mare. Părul.

Experiența cu Harap Alb mi-a dat de gândit. Și eu am tendința de a folosi același duș (nu același cu spânul sau nu în același timp), de a alege același dulap din vestiar, de a parca în același loc… M-am panicat. Mi-am dat seama că mănânc cam aceleași lucruri, vorbesc cam cu aceeași oameni, stau cam în același loc, merg cam pe același drum, mă zbat cam în aceleași situații, am cam aceleași gânduri…

Opa! Puterea obișnuinței mă domină și pe mine? Obișnuința face din mine un om obișnuit? Am mai și ales azi cifra 7 din testul cu numere până la 12, în care am aflat că mă aflu printre cei 97% de oameni obișnuți care o aleg. Vorba aia, de ce ți-e frică, de aia nu scapi. Toată viața am fugit de rutină, obiceiuri și turmă și se pare că n-am făcut-o suficient de repede.

Și totuși nu-s corporatist, nu mă uit la știri, nu ascult manele, nu beau cola, nu-i dau share lui Poptămaș, nu mănânc de la mec, nu port centură, nu mă plâng de vreme, nu mănânc semințe, n-am Samsung. Deci mai am o luminiță la un capăt de tunel. Dar cam pâlpâie. Trebuie să ma dezobișnuiesc repede că de nu…

Dacă ți-a plăcut, dă și altora de veste
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.