Aș da zile de la mine

as-da-zile-de-la-mine

Ieri a fost 1 Aprilie, ziua păcăliciților. Băi, mie îmi place ziua asta, stimulează creativitatea. Față de sutele de zile tematice stupide, mai ales de import, ziua asta chiar merită sărbătorită. E foarte practică, pune mintea la contribuție, „cadourile” sunt practic gratis iar păcăliții și păcălitorii se distrează (de cele mai multe ori) de minune.

Dar hai să săpăm puțin mai adânc. Ce este de fapt o farsă tipică de 1 Aprilie. Este prezentarea unei realități dizagreabile care are drept consecință o mai bună toleranță a prezentului concret. Uuuu, ce complicat am zis. Adică tu ești nemulțumit, frustrat și-ți plângi de milă,  vine 1 Aprilie și îți dai seama că nu e dracu chiar așa de negru. Se poate mult mai rău. Bine că a fost doar o păcăleală. Până la urmă n-ai o viață chiar așa nasoală. Uraaa! Păcat că vine 2 Aprilie și o luăm de la capăt.

Da, există multe versiuni de păcăleli, dar astea sinistre sunt cele mai în spiritul sărbătorii, după părerea mea. Și cele mai reușite, dacă îți ies și știi când să le termini.

Un exemplu de farsă „biblică” este bancul cu Ițic care merge la rabi plângându-se că are casa prea mică. Rabi îi spune să se ducă să bage în casă vaca. Cum e Ițic? Mai rău rabi. Atunci mai bagă și capra. Și în fiecare zi îi zice să mai bage câte o orătanie, casa devenind din ce în ce mai înghesuită. Până când în final îi spune să scoată toate animalele afară. Cum e Ițic acum? Minunat rabi, am loc berechet.

E un fel de farsă de 1 Aprilie luată în serios. Crezi că ți-e rău? Uite că se poate mult mai rău, așa că răul tău nu e chiar așa de rău. Revenind în prezent, de 1 Aprilie se anunță accidente, îmbolnăviri, despărțiri, examene picate și toată paleta de vești proaste. Îți crește pulsul, gâfâi, ai un gol în stomac, un nod în gât, aluneci pe panta disperării când baaam! Păcăleală de 1 Aprilie. Totul revine la normal, ce bine e fără rău, ce nasol ar fi fost să fie așa, ce noroc că nu e.

Uite o farsă sinistră pe care o aplec. Puteți liniștiți să săriți peste ea, nu pierdeți nimic: Rusia a invadat România! În seara asta au ajuns până la Iași, au măcelărit tot în calea lor, se apropie de București. În câteva ore ne bombardează, intrați în adăposturi scapă cine poate. Brr! Se zbărlește părul pe tine. Scriu ipotetic și tot mă trece un fior. Hei, a fost o glumă sinistră de 1 Aprilie. Rușii sunt la ei acasă și la noi e liniște și pace. După o veste ca asta pot ăștia să scumpească benzina cât vor ei, noi suntem fericiți. Gata, mă opresc aici că dau în altele. Schimb registrul.

Astfel, mi-aș dori ca în locul unor sărbători nefirești pentru noi (spuneți-mi dacă în centrul vechi al Dublinului se sărbătorește 1 Decembrie așa cum facem noi de St. Patrick sau dacă americanii sărbătoresc Drăgaica așa cum sărbătorim noi Halloween-ul) să ne păcălim mai des, ca să ne suportăm mai ușor.

De ce n-ar fi 1 Aprilie în fiecare zi? Să treci de la agonie la extaz, să ieși zilnic din împuțita aia de zonă de confort în care nimic bun nu se întâmplă. Să-și stea inima-n gât după care să-ți vină la loc. Ai trăi o viață plină de peripeții, fie ele și ipotetice. Și nu în ultimul rând, pentru că despre asta e vorba, ai fi mulțumit cu ceea ce ai și ceea ce ești.

Așa o fi sau mă păcălesc singur?

Lasă un răspuns