Dilemele tatălui

Dilemele-tatalui

De luni a început tortura. Alex merge la grădiniță. N-a fost deloc o săptămână ușoară nici pentru el nici pentru noi. Da, știu, „trebuie” să meargă la grădiniță pentru că toți copii merg la gradiniță, pentru ca acolo se disciplinează, învață chestii, socializează. Numai lucruri bune. Dar lui, cel puțin pentru început, nu-i place, sentiment general valabil pentru proaspeții grădinari.

Iar noi, părinții, începem să le explicăm de ce e bine să meargă la gradiniță, ce loc minunat, ce colegi, ce educatoare, bla bla bla. Dar oare avem dreptate? Puteți să-mi ziceți ce vreți voi, dar copiii știu mai bine decăt noi ce bine pentru ei. Sunt mult mai aproape decât noi de „sursă” și n-au apucat încă să se altereze social, să-și umple portbagajul cu programe impuse, să li se dicteze cum trebuie să gândească.

Un copil, asemeni unui animal, știe să-și regleze singur metabolismul, știe ce îi face bine și ce nu. E natural pentru ei. Până intervenim noi, părinții, societatea, care le spunem noi ce „trebuie”, ce e bun, ce e voie, ce e caca. În baza experienței și a educației pe care și noi, la rândul nostru, am primit-o de la părinți și societate.

Mă adâncesc prea mult în filosofie. Treaba-i simplă. Cum îi explic eu lui Alex: „Tati, de ce trebuie să merg eu la grădiniță?”. Variante de răspuns:

– „Pentru că așa fac toți copii” (se bate cap în cap cu ce l-am învățat că e o persoană unică, originală și irepetabilă care nu trebuie să meargă cu turma),
– „Pentru că la grădiniță e frumos” (Bullshit, am urât gradinița din prima zi, știam eu ce știam),
– „Pentru că o să îți faci prieteni” (N-am niciun prieten din grădiniță, în afară de un tip Săndel și de o balabustă Mirela, nu mai țin minte pe nimeni),
– „Pentru că o să înveți cântecele și poezii” (Asta n-am suportat-o niciodată „Ia zi o poezie”. De ce ar trebui să-mi încarc memoria cu niște  cuvinte, înșiruite de altcineva, care rimează, adică din când în când se termină cam la fel? Îmi deschide orizonturi, mă face să gândesc mai coerent, îmi îmbunătățește memoria, mă face să par mai cul(t)? Culmea e că poezia e practic bacalaureatul pentru grădinari. Nu știi poezii? Ești practic repetent. Ce-o să faci în poala Moșului? Mamă, dacă n-o știi nici măcar p-aia cu Zdreanță te duci să păzești oile.)
– „Pentru că așa trebuie”, „Pentru că așa am zis, nu discutăm”, „Pentru că nu se poate să stai acasă” (Astea toate sunt de pe poziții de forță, fără argumente, fix înainte să abuzezi de avantajul fizic de care te bucuri. E în firea noastră. N-ai argumente, țipă. Nu ține nici cu țipatul, folosește forța.)

Nu e grădinița asta o fabrică de capete pătrate? Nu cumva grădinița este startul limitărilor, al îngustării orizonturilor, al forțării în șablon? De ce? Pentru că așa „trebuie”, pentru că așa se face, pentru că nu există altă cale. Și iată cum copilul, o ființă nemărginită până atunci, începe să afle că totul are o limită, nu e chiar așa cum (bine) credea el, vezi bă ninja că nu-i ca-n filme.

Ce-i de făcut? Habar n-am. Cine sunt eu să schimb sistemul? Doar sistemul m-a format, m-a educat și m-a instruit să nu pot gândi în afara lui. Dar eu m-am jurat că indiferent de circumstanțe, n-o să-l mint pe Alex. Deci ce-i răspund la „Tati, de ce trebuie să merg la grădiniță?”. Dacă pentru voi e o întrebare mai puțin existențială decât pentru mine, luminați-mă și pe mine. Poate sistemul a fost mai înțelegător cu voi.

 

7 Comments

  • mom 20 septembrie 2013 Reply

    Dragule, raspunsul e simplu .Eu n-am fost la gradinita si uite ce grasa si batrana am ajuns .Pe cand tu esti tanar si zvelt ca o trestie si mai ai si blog…

  • Oana 20 septembrie 2013 Reply

    Cel mai important argument pt mine este acela ca ii ajutam sa zboare din cuib. E primul zbor adevarat, in care pleaca de acasa si trebuie sa „supravietuiasca” o zi intreaga printre oameni noi, unii placuti, altii mai putin placuti, in care educatoarea nu are ochi numai pt ei (cum aveau parintii, bunicii, bona) si trebuei sa isi dezvolte aceste mecanisme importante de integrare in sistemul/colectivul nou. De acum inainte, toata viata, vor face acest exercitiu care uneori e placut, alteori nu, insa cu siguranta este indispensabil cand traiesti in comunitate. Si atata timp cat exercitiul are loc intr-un mediu controlat si sigur, cum e gradinita, cu atat mai bine

  • Alixa 20 septembrie 2013 Reply

    Daca trebuie sa mearga pentru ca nu are cu cine sta acasa, atunci asta e explicatia. Daca are cu cine sta acasa (bunica, bunic, babysitter, etc) atunci nu-l duce.
    Fiind impreuna cu altii copilul invata chestii (nu ma refer la poezii ci vede alti copii: unii mai buni, unii mai prosti, invata cum sa se apere de violenta fizica si cum sa se descurce singur, face cunostiinta cu diverse comportamente)dar de asemenea o sa ia si mai multe si mult mai repede boli, o sa invete cuvinte mai putin ortodoxe, etc…
    Eu am stat la gradinita cateva saptamani, atat a rezistat mama terorii intrebarilor. Restul am invatat acasa singura din carti sau de la bunice.

  • Mihaela Zogorean 20 septembrie 2013 Reply

    Foarte adevarat,atunci cand impui doar reguli si nu lasi copilului nici un pic de libertate in gandire ,miscare ,dorinte totul se naruie iar gradinita si apoi scoala devin un calvar.Sistemul cu neajunsurile lui ,cu lipsa de personal distruge vieti si suflete!Subscriu la tot ce a povestit,gandit acest tatic!

  • raspopitu' 20 septembrie 2013 Reply

    esti intr-o pozitiune mizericordioasa, oscilezi intre sa-i spui ceva ce nici tu nu crezi sau sa-l obligi.
    Damn… you’re in deep shit, dude… Nu am cum sa-mi dau cu parerea caci stiu cum te simti. Eu am avut norocul sa-i placa la gradinita, iar cand eram intr-o pozitiune asemanatoare era deja la scoala, asadar o tzara mai in varsta… si i-am spus urmatorul lucru: sunt putine lucruri cu adevarat importante in viata asta iar scoala NU este unul dintre ele. Insa traim in societatea de azi si trebuie sa facem pe de-o parte ce ”cere” societatea pe de alta parte trebuie sa ne pastram linistea, caci scoala nu prea face 2 bani… nu vreau sa intru in detalii sau polemici insa sper sa simti la ce m-am referit. Luv, C

  • Polonezu' 15 octombrie 2013 Reply

    Răspuns: „ca sa devii bărbat mare ca tati, fiule”! Sau
    „Pentru ca viatza-i dura, fiule”!
    P.S. Mom are dreptate, taticule, ai ajuns piele si os. Daca iti citeste blogul „balabusta” de la gradinitza si te intalneste pe strada…nu te vad bine, tati… 🙂

  • mamzel jeni 17 octombrie 2013 Reply

    si eu as fi preferat home-schooling-ul, dar la noi nu exista inca asa ceva

    ce stie crina-elena:
    – ca sa invete sa se joace cu alti copii (mai buni, mai rai, mai docili, mai obraznici …)
    – ca sa invete jocuri noi (desi putem gasi de-astea gramada, pe net)
    – deoarece bona s-a dus sa aiba grija de alti copii, mai mici, care au nevoie de ajutorul ei; ea e fetita mare, merge deja la gradi 🙂

Lasă un răspuns