Față cu reacțiunea

fata-cu-reactiunea

Din discuțiile „offline” și din lipsa de reacție la articolul anterior am impresia că am fost înțeles greșit sau nu am fost înțeles deloc. Așa că în seara asta mai învârtesc puțin cuțitul în rană după care adaug puțină sare, după gust.

Îmi doresc câini agresivi liberi pe stradă? Categoric NU! Îmi doresc să fie uciși? Categoric NU! Credeam că mazilirea unei rase „deranjante” de către o alta, mult mai avansată tehnologic, e de domeniul istoriei. Mă mințeam frumos.

Principiul e simplu. Ne deranjează? Da. Suntem mai puternici ca ei? Da. Putem să-i mazilim? Da. E, atunci s-o îmbrăcăm democratic. Cine este pentru?

Închei subiectul și așa prea inflamat din lipsă de perspectivă. Risc să isc prea multe antipatii și nu șade bine la feng-shui-ul propriu. Dar dacă o să fiu chemat la vot, o să fie pentru prima oară când o să mă duc din convingere. Pentru prima oară o să susțin viața nu burta mare și nesimțirea. Și chiar dacă votul meu nu va conta în fața valului de ură în care înotăm cu toții, eu cel puțin voi dormi cu conștiința împăcată. Va fi prima oară când votul meu va conta. Pentru mine. Punct.

Altceva doream să aduc în discuție. Spuneți-mi când vom începe să acționăm nu să reacționăm. Chiar suntem niște piese de domino la îndemâna posesorilor de bobârnac? Nu suntem în stare să ne mobilizăm pentru o cauză fără fitil sau fără „artizani” care să ne traseze canalele de refulare?

Nu ne-am săturat să tot fim masă de manevră a celor care ne manipulează slăbiciunile. De fiecare dată ne trezim prea târziu, dacă ne trezim vreodată, și regretăm că ne-am lăsat duși de nas. Eu unul recunosc sportiv. În revoluție am pus botu’ la zâmbetul lui Iliescu și am suferit la lipsa de „consens”. Aveam și o scuză, eram în școala generală și ușor de dus cu preșul. Dar m-am trezit repede. Am mai pus botu’ naționalist cu ura de unguri. Și din asta m-am trezit repede.

Am plătit la viața mea tributul de boturi. Poate am chiar niște boturi în desfășurare de care habar n-am și o să mă prind mai târziu. Ceea ce știu cu siguranță e că nu mai pun bot emoțional, nu mai merg cu valul și încerc să REacționez cât mai puțin. Nu-mi iese de fiecare dată, dar mâ străduiesc.

Suficient pentru seara asta. În concluzie, dacă susținerea mea contează, cooptați-mă în acțiuni și nu în reacțiuni împinse de val. Haideți să facem ceva, nu să reacționăm la ce au făcut alții. Sau, dacă nu aveți inițiativă, măcar nu-mi lansați invitații la crimă. Nu le voi da curs.

 

 

One Comments

Lasă un răspuns