Mămălicki go home

mamalicki-go-home

 

Proaspăt revenit de pe meleaguri sub-dunărene, vreau să vă împărtășesc reportericește experiența mea din concediul bulgăresc, all inclusive, Grand Hotel Varna, stațiune Constantin și Elena, lângă Bapha. O să fac un comparativ cu ce ne oferă Românica versus Bulgărica. Așa că, fără brizbrizuri, fără floricele, să începem cu începutul.

Drumul
Sunt vreo 270km din poartă în poartă pe care gps-ul m-a încurajat că nu iau mai mult de 4 ore. N-au luat. Nu pentru că am fi mers numai pe autostradă (sunt doar vreo 80km de autostradă), dar au drumurile mult mai bine gândite ca la noi. Nu trec prin multe localități și sunt la fiecare câțiva kilometri benzi de depășire, când pe un sens când pe celălalt. Nu îți macini nervii în spatele unei rab(l)e toxice ca pe DN1 sau orice alt DN românesc. Având în vedere că la noi e autostradă pânâ în buza mării dar și că stai ca vita la stația de taxare o să declar meci nul deși la orice altă destinație ne-ar bate bulgarii lejer. Au autostrăzi și prin munți și, cum ziceam, drumuri mai bine gândite. Deci, până acum România – Bulgaria 0-0.

Parcarea
Elegantă. Hotelul are ditamai parcarea și, deși românii ar intra cu mașina în cameră dacă s-ar putea, puțin mai departe de intrare găsești locuri berechet. Asta cu parcatul mașinii în raza vizuală nu știu dacă ține de frică, comoditate sau lipsă de bun simț. Poate puțin din toate, dar românii parchează așa peste tot, nu numai în Bulgaria. Deci parcare mare, moca, paznic. Prin Mamaia e jale cu parcarea, nici prin stațiuni nu e mai strălucit, o să dau punctul Bulgariei. 1-0 pentru ei.

Hotelul
Mare, curat, bine doatat. Se vrea de 5 stele. Nu e. Dar e decent. Camere mari, paturi s-o suporte și pe Nikita, climă, balcon, șamponele, feon, prosoape schimbate zilnic. Un hotel comunist reformat. Un fel de Iliescu. Hotelurile ceaușiste de la noi triste au fost, mai triste au rămas. Le dau punct tot lor 2-0.

Resortul
Adică complexul. Mare. Și când zic mare, chiar e mare. 5 hoteluri, câteva hectare de iarbă, dealuri și pomi, piscine interioare și exterioare, baldachine, locuri de joacă, restaurante,  sală de fitness, tobogane (pentru copii). Nu se compară cu turcii, dar am avut un sentiment pozitiv să am atâtea la îndemână. 3-0 Bulgaria clar.

Plaja
Nașpa. Mică, îngustă, pietroasă, mai mult dig decât nisip. Sunt și piscine pe plajă dar te duci la mare ca să intri în mare. Piscină gonflabilă avem și la Vadu. 3-1, plaja noastră îi bate la poponeț.

Personalul
Cam ca la noi. Plați, plictisiți, dezinteresați. Te servesc doar pentru că ai brățară, nimic mai mult. Nicio interacțiune, niciun zâmbet. Nici nu-ți trântesc în față o ciorbă acră că ai noștri, dar probabil ar face-o dacă ar avea cum. Tristă egalitate. Rămâne 3-1 pentru ei.

Mâncarea
Bună. Pentru toată lumea. Și pentru românii nou veniți care dădeau iama prin blidele bulgărești de parcă „dădeau turcii”. Spre surprinderea lor, blidele golite se reumpleau. Uluitor. Dar românii nu sunt ușor de convins, așa că unora le lua tot concediu să se convingă că e mâncare pentru toate gurile. Deci mâncare multă și destul de variată. Nu mi-au ieșit bube, n-am pus pe mine (asta pentru cei certați cu nutriția e de bine, mâncarea proastă îngrașă), am avut chiar și eu ce să mănânc ca pescetarian ce mă aflu (adică mănânc doar cărniță de sub apă). 4-1 Bulgaria.

Atmosfera
Asta ți-o cam faci singur, depinde de anturaj, de starea de spirit, de feng-shui-ul zonei. Aveam toate premisele pentru o atmosferă prietenoasă, muzică de fundal, curățel, briză, făclii seara, spectacole. Chiar și niște echipe de animatori prin complex. Din păcate era un fel de tusea și junghiul. Românii nu știu să râdă iar bulgarii nu sunt nici măcar nostimi. Poate când ne-om mai relaxa și noi și ei, o să iasă ceva draguț. Peste câteva generații, dorință să fie… O să le dau punctul tot lor, măcar încearcă.

Deci scor final Bulgaria – România 5-1. Ne-au zdrobit. Deși materialul nostru e mai bun. Dar la noi „merge și așa”, de ce am schimba ceva? Echipa câștigătoare nu se schimbă. Oricât de vitrege ar fi condițiile, oricât de mare ar fi nesimțirea, litoralul românesc e full de victime ale comodității sau obișnuinței.

Nu vreau să închei trist pentru că m-am întors cu un sentiment pozitiv după concediu. Deci recomand Bulgaria (în comparație cu România), nu m-a agresat nimeni, nu mi-a dispărut nimic, am venit bronzat, relaxat, viu și nevătămat și eu și familia. Și mașina.

Lasă un răspuns