Misterele Bucureștilor

Misterele-Bucurestilor

M-am născut și am crescut în București. 50% din părinții mei tot aici s-au născut și 100% din ei au crescut în București. Și mare parte din bunici tot de prin zonă sunt. N-am avut bunici la țară ci la Orizont și Favorit și o străbunică prin Regie. Deci mă pot numi bucureștean fără ezitări.

Cu toate astea aș sta mai mult plecat. De câte ori sunt departe, mă bucur și numai la întoarcere nu mi-e gândul. Nu-mi place Bucureștiul. Și nu o zic cu un aer de superioritate a celui căruia îi pute tot, critică și nu dă soluții. Dar chiar nu-mi place Bucureștiul.

O tastez cu tristețe în degete. Bucureștiul este cea mai jalnică dintre toate capitalele/orașele mari pe care am avut ocazia să le vizitez. Nu vreau să fac comparații că m-aș aprinde și mai tare, dar Bucureștiul chiar nu are nimic. Ok, există obiective turistice, gugălește „bucuresti” pe poze și o să le găsești pe toate: Ateneu, Arcul de Triumf, Casa Poporului, TNB și mai nou Pasajul Minune (ex Pasajul Copilu Minune, ex Pasajul de Vito).

Majoritatea sunt doar o aglomerație inaccesibilă de pietre pe care le poți contempla rece de la distanță. Cam ca Luceafărul așa, nemuritoare și reci. Aș putea adăuga și inutile. Cum e și Dâmbovița care curge degeaba ca și mizeria de centru vechi plin de mese lângă mese și atât.

Cunoașteți sentimentul ăla când stând la bloc îți vin invitați și nu prea știi ce să faci cu ei. Unde să-i bagi, unde să-i pui, bucătăria-i mică, în sufragerie n-ai suficiente scaune plus că nu se fumează. Dacă mai trebuie să doarmă și peste noapte ești pierdut. Asta în comparație cu o casă la curte unde ai libertate de mișcare și eventual și o cameră de oaspeți.

La fel mă simt eu (și am fost pus de câteva ori în situația asta) când trebuie să joc rolul gazdei bucureștene. Ce să le arăt? Unde să-i duc? La mol? În Herăstrău? La mec? Și ce să facem? Stăm la o masă și vorbim. Cam la asta se rezumă. Masă, scaun, bere sau cafea. Nu tu croazieră pe Dâmbovița, nu tu turn, nici măcar un nenorocit de ceas cu cuc nu găsești în buricul târgului (vezi centrul vechi).

Cu toate astea, mizeria asta de oraș fără personalitate și locuri de parcare este tărâmul făgăduinței pentru provinciali. Fiecare copilaș cu praf pe călcâie și greieri în urechi se visează bucureștean (sau hai să zic foarte mulți să nu rănesc vreun orgoliu). Nu că aici n-ar fi praf sau greieri, ba din contră. Și foarte mulți dintre cei foarte mulți (poate chiar toți) ajung să-și îndeplinească visul. Și devin elevi bucureșteni, studenți bucureșteni, angajați bucureșteni, șomeri bucureșteni sau pensionari bucureșteni.

Paradoxal pentru mine e că nu înțeleg ce-i atrage aici. Și mai paradoxal este că, din punctul meu de vedere, orașele din vestul țării sunt cu mult înaintea Bucureștiului. Și nu de la e de la fusul orar. Mai degrabă de la greaua moștenire imperialistă austro-ungară cu influență germanică.

Nu vreau să par arian, nici ca prietenii cu care am devenit concetățean mai recent să mă înțeleagă greșit. Fieacare are dreptul  să aleagă ce crede că e mai bine pentru el. Mesajul meu nu este „Ce căutați aici?”. Mesajul meu este „Ajutați-mă să înțeleg ce are orașul frumos și eu nu văd”. Serios.

În speranța că și mâine o să mai fiu salutat pe stradă, doresc o noapte liniștită bucureștenilor din toată țara.

 

Dacă ți-a plăcut, dă și altora de veste
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
5 comentarii Adaugă-l pe al tău
  1. Ia sa vezi cati or sa spuna ca sunt atrasi de locurile de munca. Probabil ca este (in parte adevarat) si pana la urma este alegerea/visul fiecaruia sa locuiasca "la capitala". Da' macar stii ca nu esti singur cand vei pleca 🙂

  2. eu recomand tutror elevilor pitesteni sa faca facultatea la bucuresti, nu ca ar strauci bucurestiul, dar la scoli ramane totusi pe primele locuri, eu sper din toata inima ca fi-miu nu va zice ca vrea sa facultatea la pitesti, iar apoi cei mai multi raman in buc pentru ca s-au acomodat/insurat/maritat see you viata de bucurestea. eu sufar ca nu am o gradinita montessori sa il pot inscrie si trebuie sa ma complac see you una clasica, mi-e ciuda ca in bucuresti se fac tot felul de targuri, ateliere sau alte evenimente, iar la noi doar zilele orasului see you mici si bere, insa una peste alta nu m-as muta in bucuresti.

  3. NU mai suferi, asa fara prea multe motive. Activitati Montessoriene o sa fecem …multe, ateliere, promit ca ma ocup de organizat. Deja m-am inspirat de pe aici. Cat despre gradinite, eu cred ca mixtura noastra gradinita-acasa e mai buna, pentru ca aici copii montesorieni se adapteaza greu in scolile normale.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.