Știți că un program poate rula pe un calculator dacă acesta întrunește ceea ce numim „Minimum System Requirements” adică cerințele minime de sistem. Dacă ele nu sunt întrunite, dacă el, computerul nu are suficientă memorie, suficient spațiu, dacă nu are procesorul specificat, placa video și altele, programul nu va rula cum trebuie sau chiar deloc.
Dar părinții, ca să poată fi și nu doar numi părinți, n-ar trebui să îndeplinească niște cerințe minime pentru a putea rula în condiții optime un program copil? Nu trebuie să te obosești căutând indivizi care se califică cel mult din punct de vedere fizic pentru jobul de tătic/mămică. Îi auzi că urlă la copii, îi îndoapă cu croisante cu ciocolată, mecdonaldisme și alte prostioare, vorbesc tâmpenii agramate în fața copiilor, le ingustează orizontul prin propria neputință (nu poți, nu trebuie, n-ai voie…). Slavă Domnului că altoitul în public nu mai e la modă, deși în privat cred că încă se practică.
Nu vreau să intru în capitolul „Fine Tuning” pentru că fiecare familie și fiecare individ au particularitățile lor și nu cred în soluțiile încorsetate într-un șablon „one size fits all”. Dar cred că atunci când ai de gând să fii părinte sau chiar dacă paternitatea te-a luat prin surprindere, trebuie să îndeplinești cerințele alea minime despre care vorbeam la început. După părerea mea acestea sunt: psihologia și nutriția. E cumva logic, sunt domeniile care au grijă de minte și de corp. Vorba aia, minte sănătoasă în corp sănătos.
Cred că părinții ar trebui să aibă noțiuni minime și de bun simț de psihologie ca să nu-i încurce circuitele micului cercetaș, cu creierașul în formare, și noțiuni minime și de bun simț de nutriție ca să nu-i creeze piticului cu corpulețul în dezvoltare, probleme metabolice greu sau imposibil de corectat. La vârstă fragedă se pun bazele caracterului fizic și psihic ale viitorului locuitor de vază al planetei. Și dacă baza nu este solidă, construcția viitoare nu poate fi decât șubredă sau strâmbă.
Astfel, dacă nu pentru propria persoană, proaspătul sau veteranul părinte ar trebui să se doteze cu câteva principii de bază din cele două domenii, pe care dacă nu le-ați reținut, le repet din nou: psihologie și nutriție. Spicuiesc câteva din ele, cu mențiunea că se găsesc în orice carte de specialitate sau pe Internet.
Copilul în primii ani de viață este un burete, înregistrează tot direct în subconștient. Dacă îl programezi de mic că lumea e o junglă, un loc periculos, oamenii sunt răi și vor doar să profite de tine, nu ieși din rând, nu fii diferit, nu ieși din tipare, sau invers, toți oamenii sunt fraieri care trebuiesc arși, dacă nu dai țeapă iei țeapă… ghici cum pleacă în misiunea Terra micuțul explorator?
În același timp, ar mai trebui să știe că deși din punct de vedere tehnologic omul a ajuns foaaaarte departe, corpul lui nu diferă prea mult de cel al strămoșului său care trăia în peșteri. Iar omul din peșteră se lupta pentru supraviețuire și se mișca într-o zi cât poate se mișcă azi un om activ într-o lună. De aici invazia de azi de omuleți Michelin care, pe lângă aspectul fizic neglijent, care e până la urmă o chestiune de gust, reprezintă o amenințare la adresa sănătății. La fel cum este și zahărul, drogul parșiv care e răspunzător de mai multe semnături în condica doamnei cu coasa decât fumatul, altă prostie.
Ar fi multe, dar multe de spus și mi-e că vă plictisesc și vă pierd. Închei aici cu rugămintea de a ne reconsidera poziția. Haideți să nu ne mai gândim doar la ce planetă lăsăm copiilor noștri, haideți să ne gândim și ce copii lăsăm planetei noastre.
Al dumneavoastră, Captain Planet.
Tatal copiilor mei avea o vorba (Dumnezeu sa-l odihneasca!), pe care o spunea inca de pe vremea cand avea varsta copiilor mei acum (30): "Daca ar depinde de mine, as vota in Romania o lege obligatorie si neabrogabila, prin care sa romanilor sa le fie interzis sa faca copii daca nu dau si nu promoveaza Facultatea de Parinte.
cea mai grea meserie, dar fara scoala acreditare
mi s-a facut pielea de gaina, intr-atat m-a emotionat articolul tau.
Dificil de dat cu paru’ asa in chestiunea asta. Eu sunt adeptul incurajarii cresterii natalitatii, ca altfel ne-o iau alte natii sau minoritati conlocuitoare inainte, nemaivorbind de imbatranirea populatiei si consecintele nedorite – 1 salariat la 2 pesionari sau mai mult.
Asa e, copilul e un burete, dar greseli fac si educatii si needucatii, iar copilul se mai indreapta pe parcurs. Acolo unde e cazul insa…sa intervina organele abilitate. Nu as lua dreptul acesta, de a avea copii, nimanui, decat pe chestuini medicale demonstrate.