Logică ecumenică

Tocmai m-am întors de la alergat. Alergatul ăsta e o chestie foarte sinceră. Ești doar tu cu tine, și preț de 45 de minute (în cazul meu), nu ai nimic mai bun de făcut decât să-ți pui ordine în gânduri. Și seara asta a fost pentru mine un bun prilej de deratizare mentală la sfârșitul unei zile plate. Astfel, am construit treaptă cu treaptă articolul pe care aveam de gând să-l aștern pe blog. Am căutat poză, am scris prima frază… și m-am oprit. Am șters tot și l-am înghițit. Era prea trist, prea serios, pera gri. Nu-mi spăl vasele pe blog.

Totuși sunt în fața tastaturii și nu mă las bătut. Dau ziua înapoi și găsesc ultimul lucru măreț pe care l-am văzut azi. Biserica de lângă patinoar. Despre ea o să scriu.

Mă întreb de ce-o fi atât de înaltă în condițiile în care doar podeaua este folosită. Și nu numai asta. De ce se construiesc în general bisericile mai mult pe verticală decât pe orizontală. Zgârie norii și toate construcțiile civile dezvoltate pe verticală s-au născut din nevoia de spațiu. În cazul bisericilor nu se aplică acest principi, pentru că nu locuiește nimeni în turlă, toată activitatea se desfășoară la sol, în cazuri cu totul și cu totul speciale există un loc de cor la mezanin, la care oricum enoriașul nu are acces.

Deci, care-i logica? Vor să fie mai aproape de Doamne Doamne? Pentru că acolo îl poziționează biserica, în Ceruri, adică în sus. Poate că asta putea să funcționeze înainte de Copernic sau hai să zicem Galilei, când toți credeam că pământul este plat. Așa da. Aici e planul pământului, cerul e sus, ne rugăm la Doamne Doamne în sus, așa cum și grecii, egiptenii, aztecii și toate civilizațiile cunoscute se rugau la entități cu puteri supranaturale care vin de undeva de sus, locuiesc acolo și ne vizitează din când în când, mai ales când facem prostii.

Dar noi acum știm că pământul e rotund. Unii au plătit scump pentru asta dar nu cred că azi se mai îndoiește cineva de sfericitatea pământului deși nu mulți l-au văzut din spațiu. Pai dacă pamântul e rotund, înseamnă că cerul e de jur împrejur. Așa că ceea ce este pentru noi, europenii, ”în sus”, pentru australieni e ”în jos” și invers. Asta ar însemna că Dumnezeul european este în altă parte față de cel australian, ceea ce este un nonsens.

Mai logic ar fi să spunem despre Dumnezeu că nu este doar sus sau doar jos, El este peste tot, în toate direcțiile. În cazul ăsta și rugăciunea ar trebui să poată fi direcționată spre oriunde, nu numai spre în sus dar și bisericile ar putea să facă economii la materialele de construcții.

Sau poate că alta este rațiunea pentru care se fac înalte. Poate că vor să fie văzute de la distanță. Judecând după acest principiu, vă dați seama cât de prost e poziționată Catedrala Mântuirii Neamului. Și-au ales să stea lângă altă megalomanie, Casa Poporului, care, dacă e foarte senin afară poate fi vâzută de pe Ceahlău, și dacă este cu adevărat senin, e vizibilă și de pe lună. Nu vreau să dezvolt subiectul catedralei că iar alunec pe panta gri. Propun doar un lucru. Fie ca stația de autobuz din apropiere să se numească ”Tichia de mărgăritar” și astfel totul ar căpăta cu adevărat un sens. Unic. Sau giratoriu.

Logic, nu?

 

 

Lasă un răspuns