Mor mor mor

Vă aduceți aminte povestea din Avatar. O rasă ”superioară” rade totul în calea ei. Distruge natura, subjugă alte rase, impune propriile reguli, totul pentru bunăstarea proprie. În fond filmul este o metaforă. Pentru că albaștri pot fi toți cei care au fost călcați în picioare, la ei acasă, de alte civilizații superioare tehnologic. James Cameron s-a gândit la amerindieni, dar istoria (cunoscută) a umanității geme de imperii impuse prin forță.

Cam de fiecare dată, scenariul e același. Civilizația ”inferioară” își duce o existență pașnică, elegantă, în deplină ”armonie cu natura” (da, clișeul – codrul frate cu românul). Civilizația ”superioară” are lăcomia și avantajul tehnologic. În condițiile în care s-ar folosi aceleași arme ”superiorii” n-ar avea nicio șansă. Dar, din păcate armele au făcut și fac în continuare diferența. O sabie de samurai nu poate sta în calea unui tun, un tomahawk nu poate rivaliza cu un revolver, un călăreț nu poate ține piept unui tanc.

Astfel, sub umbrela tehnologiei, ”superiorii” fac legea la figurat și legile la propriu. Mereu civilizația s-a impus cu pumnul în gură.

Acum haideți să mai facem o paralelă. Haideți să ne gândim puțin la urși. Scriu articolul de față într-un moment în care țara este isterizată de urși. Urșii răi sunt turbați. Ei trebuie omorâți. Mai pică și câte un Moș Martin nevinovat, dar ce contează, noi suntem rasa superioară, avem puști, avem legi, ne impunem. Ce contează că am invadat mediul urșilor, am schilodit pădurile, i-am sufocat cu prezența noastră toxică.

Și atunci urșii, săracii, ce să facă? Casa lor e din ce în ce mai mică, hrană din ce în ce mai puțină și atunci sunt nevoiți să facă ceva ca să supraviețuiască. Pentru că dragii mei, urșii nu ies din pădure ca să investească în imobiliare, nu ies ca să mai schimbe aerul, pentru că s-au plictisit să tot vadă copaci. Ies, pentru că dacă n-ar ieși ar crăpa de foame. Credeți că nu miros pericolul de a-și părăsi mediul? Credeți că îți zic ”Mor mor, frate Martine, azi te invit la stâna din vale. Au ăia o pastramă de oaie, să turbezi nu alta”.

Paralela stă în picioare în continuare. Dacă n-am avea puști, am respecta urșii, am ști unde ne e locul. Pentru că omul, dacă n-ar avea creier ar fi vai de pielea lui. Păi colți n-avem, coarne n-avem, gheare n-avem, blană n-avem (nu vă gândiți la prostii), n-avem cine știe ce forță, nu putem zbura, nu putem respira sub apă, nu putem alerga mult, nu rezistăm nici la prea frig nici la prea cald. Ca animale am fi praf. Din fericire pentru noi și din păcate pentru planetă avem praf de pușcă.

Dar dacă o civilizație extraterestră superioară ne-ar ”civiliza” și pe noi de ne-ar merge fulgii? Și-ar impune și ei legea prin tehnologie. Ar zice ”Gata, stop joc. V-am urmăriti, v-am lăsat, am văzut de ce sunteți în stare. Nu mai merge așa”. Dar știți ce? Ne-am merita-o. Pentru că spre deosebire de albaștri noi nu ne iubim pământul, ne batem joc de el.

Hai, gata, că am dat-o în SF-uri. Noapte albastră tuturor!

One Comments

  • Polonezu' 1 octombrie 2012 Reply

    O noapte albastra si tie, albastra precum luna din expresia „once in a blue moon”! 🙂 totusi, spre deosebire de animalele „obisnuite”, omul e un animal obsedat sexual, asa ca am avea macar sansa reproducerii necontrolate a propriei specii pentru a putea rezista in fatza speciilor cu colti si blana. 🙂

Lasă un răspuns