Sfânt Așteaptă

E mișto să fii român. Ai o grămadă de sărbătorit. Ai sărbători românești vechi, sărbători noi, sărbători împrumutate, reminișcențe comuniste. În plus ai sfinți, ai zile de naștere, nunți, botezuri, cumetrii. Teoretic ar trebui să fim un popor petrecăreț sau măcar vesel. Dar cred că veselia nu prea ne caracterizează. Mergeți puțin pe jos printre oameni și o să-mi dați dreptate. Dacă râde cineva e suspect.

Nu suntem petrecăreți, suntem doar comozi. Vi s-a promis vreodată ceva, dar nu acum, ci ”după sărbători”? A scăpat cineva de vreo amânare în sensul ăsta? Mi-e greu să cred, pentru că cel puțin acum în apropierea Paștelor nimic nu se mai face înainte, totul se face după. ”După Paște”.

Urmează Paștele cu ouă, iepurași și mai ales sms-uri bulk primite de la toată agenda către toată agenda. Și mai ziceți de școlarii de azi că sunt generația copy-paste… Inevitabil cel puțin unul o să înceapă cu ”Lumină din lumină…”, ”Fie ca lumina sfântă…”, ”Fie ca iepurașul…”. Fie ca cel mai bun mesaj să câștige bătalia. Deși cred că altcineva câștigă, cei trei muschetari Voda, Ora și Cosmo. Nu știu cât ne aduce nouă, dar iepurașul e mereu darnic cu ei.

Dar să revenim la amânare. Singurul, dar absolut singurul lucru pe care îl regret după ce m-am lăsat de fumat este scuza perfectă a celor 5 minute. ”Fumez asta și…” orice. ”Mai fumez o țigară și mergem”. Ce dor mi-e de asta… Daaar, erau 5 (cinci) minute, nu o oră, nu o zi, nu o săptămână. Acum că mai avem puțin până la Paște nici iarba nu crește. Totul, dar absolut totul se face ”după Paște”. Și stau să mă gândesc logic, chiar suntem toți atât de gospodini de facem pregătiri cu o săptămână înainte? Sau e doar o scuză să mai tragem chiulu’?

De Crăciun și Revelion ce să mai vorbim. Aproape o lună de Hrușcă și Fuego, de febra cadourilor, de cumpără bradul, împodobește-l, cântă-i, du-l la ghenă, curăță acele cu aspiratorul. Păi cine să mai muncească? Iarna asta a fost și alt hit la modă: ”stai să treacă zăpezile astea și…” orice. O să urmeze ”după 1 mai”, ”după ce se termină ploile astea”, ”după ce s-o mai răcori puțin”, ”după concediu”, ”după ce se mai întreptă vremea”, ”după alegeri”, ”după ce bagă aștia legea”, ”după ce scot ăștia taxa”, ”după…după”.

De unde inerția asta? E natural și logic. Că doar nenea Newton ne-a zis că orice corp tinde să-și mențină starea în care se află, de mișcare sau repaus. Dar treziți-vă, este primul principiu al mecanicii nu scuză pentru puturoși. Pentru că dacă ar fi doar o imersie în spiritul sărbătorilor aș înțelege și îmbrățișa. Dar nu e. Ouăle se vopsesc joi. Orice scuză de ”după Paște” de până miercuri e total nefondată. Nimeni nu vrea să aibă de Paște pe masă mâncare preparată acum o săptămână, ca să nu mai vorbim că se găsesc acum la supermarket ouă roșii, pască, cozonac, chestii de miel. Da, nu sunt ca la mama acasă, dar dacă e ofertă înseamnă că e și cerere. Așa că pregătirile de Paște se pot rezuma la un shopping.

Nu sunt ursuz, îmi plac sărbătorile. Dar îmi place mai mult ce se întâmplă înainte și în timpul lor. Pentru că de cele mai multe ori, după, lumea se resimte. Parcă văd că iar se umplu camerele de gardă de indivizi care nu știu sau nu-și acceptă limitele. Dar, după cum spuneam, nu sărbătorile sunt de vină pentru că, nu-i așa, n-avem nevoie de o sărbătoare specială pentru a ne celebra balcanismul. E suficient să sărbătorim un sfânt drag nouă. Sfântul Așteaptă. El se celebrează vara. Și toamna. Și iarna și primăvara. E un sfânt cu multe zile roșii în calendar. Vreo 300 și ceva pe an.

Acestea fiind spuse, vă doresc un sfios Paște fericit și:

From: Burcescu Send to all: Fie ca învierea Domnului…

5 Comments

  • Polonezu' 11 aprilie 2012 Reply

    🙂 ai dreptate. Romanii au ceva cu alergatul prin oras, prin imbulzeala, nervi, claxoane, injuraturi, cu unicul scop sa se ghiftuiasca la cate o ocazie: onomastica, Paste, Craciun, etc. La fel si la nunta, alearga mirii saracii cate o saptamana ca sa aiba mesenii ce ghiftui! D’aia nu-mi plac mie sarbatorile, plus ca ii cuprinde pe toti cate un moment magic asa, de nu te mai intelegi cu ei. Ne comportam ca o turma manata de nevoile de marketing ale unor mamuti comerciali! Iar de Pasti imi mai place o urare, aia in care ni se spune sa pastem fericiti… Un articol nehotarat in fata urarii si se rezolva problema, da’ nu, romanu’ trebuie sa iti ureze folosind „traditionalul” „Paste fericit!”

    • iulian 11 aprilie 2012 Reply

      :))) tare comentariu!
      lasa-ma si pe aceasta cale polonezule sa-ti urez traditionalul un Paste fericit 🙂

      • Polonezu' 13 aprilie 2012 Reply

        Paste fericit si tu…aaa…pardon, „Un Paste fericit si tie, Iulica!” 🙂

  • mom 11 aprilie 2012 Reply

    Da .

  • Mugur 11 aprilie 2012 Reply

    Auzi Lulu, dar la un gratar „natural”( fie el pentru unii doar cu peste, ciuperci si cartofi ) cand mai iesim?
    Fara obligatii, fara program, fara farafastacuri, fara invitatii oficiale, la gramada. Nu de alta dar smokingul meu este la curatat de ceva vreme.

Lasă un răspuns