Despre oameni și mașini

Cine zice că mașina este doar un mijloc de transport din punctul A în punctul B e un mare ipocrit. Dacă ne-ar interesa doar destinația și nu ne-ar păsa de drumul până acolo, toată viața ar trebui să ne-o petrecem construindu-ne cosciugul. Deci haideți să facem un efort și să recunoaștem. Punctul B nu e chiar totul. Contează și cum ajungem acolo. Mai repede, mai încet, mai lin, mai zdruncinat, mai cu genunchii la gură, mai cu miros de benzină și tutun, mai cu peripeții, mai cu pene, mai pe brumă mai pe-omăt.

Mă arunc mai departe. Cel puțin în cazul șoferilor (bărbați), mașina ar trebui să fie o prelungire a lor. Pentru siguranță rutieră și viteză de reacție, nu vă gândiți la prostii. Da, știu, aici e mitul cu băieții care își iau mașini mari ca să compenseze celelalte ”prelungiri”. Înclin să cred că mitul este propovăduit de băieții cu toate prelungirile mici.

Dar să revenim la prelungirile noastre. Pentru toți șoferii, mașina e o ea. Niciodată un el. Să fie ăsta motivul pentru care bărbații se înțeleg mai bine cu mașinile lor decât femeile? Nu îmi plac generalizările, dar și femeile au puterea de a recunoaște că suratele lor de sex conduc, în general, mai prost decât bărbații. Nu-mi săriți în cap, uitați-vă obiectiv în trafic. Dacă blochează intersecția, nu semnalizează sau merge cu a doua pe banda a treia, ori e femeie ori e moș. Pe moș îl înțeleg. Și pe femeie. Pentru ea mașina nu este o prelungire. Și ce este mai grav este că nu ea conduce mașina ci mașina o duce pe ea. Dar repet din nou. Nu este o regulă, cunosc șoferițe cu prelungiri bine consolidate. Nu mă misoginiți!

Bărbații se poartă cu mașinile lor cum știu ei mai bine. Există două extreme. Unii care își tratează mașina mai bine ca pe nevastă (motiv de ceartă conjugală – ”maniacule, obsedatule, de ce o freci cu atâta drag”) și unii care o exploatează mai rău ca pe o sclavă (motiv de ceartă conjugală – ”jegosule, mizerabilule, ai lăsat pe banchetă pizza de acu două săptămâni și pute ca-n vestiar”). Nu încurajez niciunul din aceste tipuri de comportamente (mai ales ale soțiilor). Nici să lingi pe jos dar nici să lași frimiturile să facă pui. Nici să siliconezi bordul bisăptămânal, nici să cultivi pătrunjel în praful de pe el. Nici să-i pui parfum în lichidul de parbriz nici să uiți să-i schimbi uleiul. Vechiul principiu al căii de mijloc funcționează de minune în domeniul auto.

Dar mașina este mai mult decât atât. Este expresia caracterului, statusului social, bugetului, gustului, prejudecăților proprietarului. Pentru că nu toți oamenii au fost creați egali (deși unii așa se amăgesc chiar prin constituție) nici mașinile lor nu sunt toate roșii, toate de viteză, toate de consum sau toate de cărat. Fecare cu ce-l doare. Și, dacă bugetul îl îcorsetează pe șofer, numărul de înmatriculare este refularea lui. Păi ce dacă am eu Dacie dacă am VIP la mașină. Sau SEX, BOS, XXX, PLM și alte nebunii?

O să încerc să fac un istoric al ”jmecheriei” plăcuțelor de înmatriculare de când s-a trecut la litere cu două cifre și până la mana cerească de acum de trei litere cu trei cifre. Păi frățioru’ meu, până acu’ erau doar 99 de BOS-i, acu-s aproape o mie. Oricum, de departe cele mai râvnite numere au fost cele care păreau oficiale. La început era bătaie pe PTJ și PMJ că așa aveau unele mașini de poliție. Apoi DEP, DPT și SEN că de, toți ne-am dori să fim parlamentari (sau măcar să avem privilegiile lor). Au urmat WST, WSN și altele care începeau cu W că erau numere de ”servicii”. Alții mai inventivi și-au luat numere cu inițiale de instituții ”cheie” deși n-au fost niciodată ale lor. Pisica cu clopoței nu prinde șoareci așa că nu cred că există vreun spion cu SPY la mașină sau vreun agent federal cu număr FBI sau CIA (știu că la ei sunt 7 cifre). La fel nici la noi SRI, STS, SPP, SIE, POL, DNA fost PNA și câte și mai câte sunt numere de ”boși” nu de instituții, dar ”boșii” le vânează. Evident, bomboana de pe colivă, sunt acum înconjurat de mașini cu numar MAI. ”Boșilor”, MAI înainte de cifre e cu nino nino, nu după. Credeți că înspăimântați pe cineva cu MAI-ul ăsta? Nu pe cine trebuie. Numai la mine pe stradă sunt vreo 3 și nu cred că reprezintă luna în care s-au născut.

Alte trucuri de doi lei care încă dăinuie? Chipiu de milițian pe polița din spate, permis de liberă trecere falsificat la xerox color, baston reflectorizant în ușă sau pe bord, scaune îmbracate în veste reflectorizante, beculețe roș-albastre și sirenă. Deși sunt de prost gust și dovadă a manelismului nemărginit, încă se mai practică. A, da, mai era Vento alb.

Gata, ajunge pentru azi. Dacă mai știți numere de înmatriculare sau trucuri de ”boși” să-mi ziceți. Poate mi-a scăpat ceva și nu știu de ce să nu mă feresc.

La revedere, drum bun!

2 Comments

  • mom 3 aprilie 2012 Reply

    Bine, ma !

  • Polonezu' 3 aprilie 2012 Reply

    Era un truc de boss prin Moscova acu’ vreo 2 ani, isi puneau aia direct girofar pe masina, cu acceptu’ militiei, coontra-cost, si atunci s-au mobilizat moscovitii si au organizat ceea ce s-a chemat atunci „protestul galetilor albastre”: au inceput puzderie de soferi sa-si puna in forma de protest galetuici din alea mici, albastre, pentru copii, rasturnate, deasupra masinii si cica de la departare se vedea ca si cum ai fi avut girofar. Au inceput toti sa se dea la o parte pana au dat in extrema ailalta, ca nu se mai dadea nimeni nici la masinile de militie, ca ziceau ca „iar e unu’ in spate cu galeata deasupra”. 🙂

Lasă un răspuns