Ce bine că a venit primăvara! Deși mă bucur în egală măsură și de instalarea celorlalte 3 anotimpuri, primăvara are izul de ”un nou început” și parcă mă animă puțin mai tare. În cinstea ei, am hotărât să ieșim ca gâzele, așa că weekendul trecut am întreprins mai multe activități sportivo-educativo-culturale. Astfel:
Ziua 1 (Vineri) – Concert Brenciu – fără semințe
Bestial. Și să fi vrut să nu te simți bine și n-ai fi reușit. Omul e efervescent și n-am decât cuvinte de laudă la adresa lui. Când o să fiu mare vreau să fiu Horia Brenciu. Mai puțin burtica. Știu că face parte din pachet dar am și eu fixul cu dimensiunile. Nu intru în detalii despre concert pentru că s-a elogiat destul în presă, vroiam să punctez că mi-a plăcut. Respect HB!
Ziua 2 (Sâmbătă) – Herăstrău – încep semințele
Ca în fiecare an, primele weekenduri de primăvară aglomerează parcurile, mai ales Herăstrăul. Pe lângă gâze, albinuțe și mugurași care este primul semn că a venit primăvara? Mormanele de coji de semințe de lângă bănci care, spre deosebire de mugurași și albinuțe, nu dispar decât iarna, acoperite de zăpadă. Când eu ziceam că-mi place iarna toată lumea mi-a sărit in cap. Ei, poftim motiv de iubit iarna. Frigul îngheață boticul maneliștilor și lăbuțele pițipoancelor și nu mai pot crănțăni semințe în natură. Asta pe de o parte mă îngrijorează. Oare ce-or mânca maneliștii iarna? Maneliștii hibernează?
ZIua 3 (Duminică) – Târg Autovit + Grădina Zoologică – epopeea semințelor
Prietenii mei știu. De 3 luni sunt bondar auto. Zbor din mașină în mașină dar în niciuna nu-mi fac cuib. Așa că Duminică, disperarea m-a împins către târgul auto de la Vitan. Dacă vreți să vă mai simțiți tineri (copii sau nici în plan, după caz) vă invit să-i faceți o vizită. O să vă întoarceți în timp cu cel puțin 20 de ani. Doar mașinile sunt altele. În loc de Golfuri, Passaturi și Audi 80 acum sunt Golfuri, Passaturi și Audi A4. În rest aceeași cocalari, aceeași șmenari, aceleași turcisme luate de la chinezi, același miros de mici, aceleași manele, aceleași cefe late, lanțuri groase, ghiuluri și jeg sub unghii. Dar un element este mai prezent ca orcând. Ați ghicit, SEMINȚELE! Parcă nicăieri nu am văzut mai multe coji de semințe pe cap de manelist. Culmea e că nu crănțăneau doar colorații. Cred că e un fel de ritual. Dacă nu mănânci semințe nu ai ce căuta acolo. Vânzători, cumpărători, organizatori, femei, bărbați, copii, bunici, toți spărgeau de zor semințe și evident scuipau cojile pe jos. Pentru o clipă am crezut că târgul auto este de fapt de fațadă. Este de fapt un pretext al semințarilor de întâlni și a crănțăni unul pe umărul altuia. Dar mi-am revenit. Semințarii nu au nevoie de pretexte.Ei pot crănțăni oriunde, oricând și în orice condiții. Poate doar semințarii cu fractură de mandibulă fac excepție, ei crănțănind semințe cu paiul.
Seara mergem în familie la Grădina Zoologică. Sfat, nu mergeți acolo când soarele e mai puțin de trei sulițe pentru că o să pățiți ca noi. O să dați 13 lei de persoană ca să admirați niște lemne. Animalele sunt băgate la somnică. Trecem peste inconvenient și ne învârtim pe acolo, poate poate. Om găsi noi vreun liliac, vreo bufniță sau vreun cercopitec care a băut redbull. Din păcate cercopitecii nu erau în cușca lor. Umblau nestingheriți pe alei alături de giboanele lor cu buricul gol cu…semințe în bot. Dumnezeule, ce se întâmplă? S-a mutat conferința semințarilor la zoo? Oare ce-o fi zis zebra aia când a văzut stolurile de semințari? E dreaptă viața asta, eu stau închisă aici și animalele astea zburdă pe alei.
Mă gândeam care ar fi blestemul suprem pentru un semințar. Mai rău decât amigdalita pentru cântăreți și parkinsonul pentru ceasornicari. Un semințar lovit de soartă face parodontoză. Dar nu le doresc asta. Mi-aș dori să înțeleagă că există viață și după semințe. Că mâncatul semințelor în public și mai ales scuipatul semințelor pe jos este un obicei urât, trist și jegos. Nu-i cunosc originile dar presimt că e o luptă aprigă între regele semințarilor și împăratul semințarilor.
Închei cum se cuvine cu un call to action (detest romgleza, dar ”chemare la acțiune” are alt sens). Mă proclam lider și unic membru al mișcării de interzicere a semințelor în locuri publice – ANTISEMINȚIADA. Dacă aveți propuneri de stârpire a fenomenului, vă aștept alături de mine. Grăbiți-vă, posturile de președinte, vicepreședinte, secretar general, președinte al organizației de tineret și alte posturi chieie se vor da cât ai zice cranț.
Acum stiu : vorbesc cu Iepurasu’ sa-ti aduca ca cadou de Pasti o punga cu seminte . Sunt eco , sunt deja traditionale , sunt in trend si nu cred ca trebuie sa fac imprumut la banca ca sa la cumpar …( te rog sa apreciezi cele doua cacofonii cautate ,asortate vremurilor minunate pe care le traim).
Adica ce ai nenea cu aia cu mandibula rupta? crezi ca e usor? sau poate oi fi auzit ce mi se pregateste si asa ti-a venit ideea ca aia sparg semintele cu paiu…
Stii care’i treaba, fratioare? Tot urasti tu romgleza, da’ eu iti zic asa: „When in Rome…”. Pai daca tot poporul mananca seminte si e pus pe pitiponceala, cum crezi ca facem noi revolutie acu’? Neaparat, tre’ sa te bagi la „neste” antrenamente, sa intri si tu in rand cu lumea…incepi cu d’alea de bostan, ca’s mai usor de spart in dinti, apoi treci la categoria superioara: semintele de „rasarica”, sarate si numa’ bune de aruncat pe limba, cum facea Margelatu! Crezi k lui ii era usor?
oho, antevorbitorul meu.. cu paralela cu Margelatu, superb 🙂
Daca ar scuipa in cornete si nu pe jos, ar fi o chestie. Dar pe vremea lui Margelatu nu erau trotuare, banci, asfalte si altele. Ala era haiduc. Si atunci, suntem si noi tot haiduci?!
Mda, exact ceea ce ma asteptam sa gasesc la comentarii: ironii mai mult sau mai putin fine si traditionalul „e multi si prosti, nu te poti pune cu ei”. Nu, eu nu am de gand sa accept, de ce sa fiu eu cel care accepta si nu ei? Am ajuns sa fim condusi de cocalari? Chiar suntem atat de letargici sau indiferenti? Sau pur si simplu o natie de „pussies”?? Pt autorul articolului: CE PUTEM FACE IN CONTINUARE? Eu promit sa incerc sa vin cu idei