Goana după vânt

Azi s-a mai înălțat un geniu. Îți mulțumim Steve pentru toate iChestiile care ne fac viața mai ușoară și ne-au demonstrat că există viață și dincolo de Ferestre și Finlandezi celulari. Ai servit tuturor o lecție de inovație, tehnologie și marketing, ai avut curajul să ieși din tipare, să fii un vizionar și ai avut norocul și priceperea de a-ți materializa ideile inovatoare. Nu va mai exista un alt Steve Jobs, niciodată.

Am să părăsesc pentru puțin timp atmosfera elogioasă, pentru a vorbi de inoportunitate. Ieri s-a lansat iPhone 4S, o mișcare anticipată de unii(printre care mă număr și eu) și blamată de alții. Printre contestatari s-a aflat și un sărac de DJ de radio care, deși nimeni nu i-a solicitat vreo opinie s-a trezit vorbind ironic la adresa lui Steve Jobs. Și ca să dea cu mucii în fasole până la capăt, spune că oricâte păcate ar avea, Steve Jobs merită o melodie din partea lui și îi dedică, cu o prezență de spirit greu egalabilă, melodia ”Man Down”. Se putea ceva mai inoportun?

Revenim la Steve. Plecarea lui de azi m-a pus pe gânduri. Mi-a reamintit că în fața morții suntem egali, indiferent de cât de puternici credem că suntem. Moartea nu ține cont de conturi bancare, poziții sociale, funcții și relații. Dacă ar fi ținut seama, Steve Jobs, Patrick Swayze, JFK, Elvis, John Lennon, Michael Jackson și muuuuuulți alți potenți, și-ar fi putut plăti un bilet de voie. Dar uite că atunci când vine timpul, plecăm cu toții așa cum am venit. Nu luăm cu noi imperii, plecăm goi. Indiferent cât de multe bunuri materiale am acumulat, ele rămân aici, iar noi, dacă apucăm, ne luăm râmas bun și ne ducem. Culmea e că toți suntem conștienți de asta dar tot după bogății alergăm.

Perspectiva morții ne face să ne redefinim valorile și proritățile. Dar chiar trebuie să ajungem acolo să ne dăm seama că alergăm fete morgane? Dacă azi am afla că mâine, luna viitoare sau la anul urmează să părăsim acest plan, câte din lucrurile pe care ieri le consideram importante mai contează pentru noi și câte din cele pe care le-am neglijat sau le-am considerat de la sine înțelese, devin acum priorități?

Celor care se iau prea în serios și care se consideră de neînlocuit le recomand să meargă puțin printr-un cimitir. O să vadă acolo o mulțime de cruci ale celor care se credeau de neînlocuit. Lumea își va continua liniștită cursul și fără noi, doar lumea noastră moare odată cu noi. Istoria Americii nu s-a oprit nici la asasinarea lui Lincoln, nici la asasinarea lui Kennedy. Câtă dreptate avea Robert Frost: ”Există un singur lucru pe care îl știu despre viață…viața merge înainte”.

Istoria este plină de mari cuceritori, oameni puternici și potenți care și-au dat seama că sunt neputincioși în fața morții și că toate valorile societății sunt iluzorii. O să închei cu un citat din Ecleziast, în memoria lui Steve:

Ce folos are omul din toata truda pe care și-o dă sub soare?
Un neam trece, altul vine, și pământul rămâne veșnic în picioare.
Soarele rasare, apune și aleargă spre locul de unde răsare din nou.
Nimeni nu-și mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; și ce va mai fi, ce se va intampla mai pe urmă, nu va lasa nicio urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai târziu.
Am văzut tot ce se face sub soare; și iată că totul este deșertăciune și goană după vânt!

One Comments

  • spiridisul rachet 7 octombrie 2011 Reply

    Steve Jobs este probabil un segment al evolutiei ,combinatie intre desing si eficienta.Ani vor trece so vom vedea Apple in timp si dupa Steve Jobs. Rămai cu bine Steve

Lasă un răspuns