A venit vremea să vorbim despre timp

Oamenii au fost dintotdeauna fascinați de timp. Însă, deși există instrumente foarte precise de măsurare a timpului, fiecare din noi îl simte, îl trăiește și experimentează subiectiv. Time is money, mai bine niciodată decât mai târziu, fugit irreparabile tempus, timpul nu a mai avut răbdare, toate la timpul lor… Sunt doar câteva din interpretările celebre despre timp. Poate cea mai dragă mie este cea celebrului ciufulit ”Timpul există pentru ca lucrurile să nu se întâmple în acelaşi timp”. Și, deși timpul este o noțiune foarte abstractă, el face un singur lucru, și aici îl citez pe un cititor al blogului meu, ”timpul curge”.

Timpul curge indiferent de bucuriile, încrâncenările, încăpățânările, răfuielile sau plăcerile noastre. Timpul vindecă sau îmbolnăvește, timpul apropie sau depărtează, timpul înfolrește sau ofilește, timpul unește sau desparte, timpul construiește sau distruge. După cum v-ați dat deja seama, nu timpul este cel care face toate astea. Noi o facem. Sau, după caz, ne-o facem.

Încerc acum să mă hazardez să definesc oamenii prin prisma timpului. Astfel, am observat că există 3 categorii de oameni:

  1. Categoria pionierilor
    Sunt cei înaintea timpului lor. Sunt vizionarii, curajoșii, cei care se împotrivesc valului. Sunt geniile, precocii sau inconștenții. Sunt cei care dau tonul sau care încearcă primii cărările neumblate. Sunt inventatorii, ciudații sau doar cei care încearcă să grăbească lucrurile. În general umplu cu numele lor manualele de istorie, dau nume la străzi, teoreme și legi.
  2. Categoria normalilor
    Sunt cei în pas cu timpul. Sunt mulțimea, valul, majoritatea. Sunt firești, previzibili și liniari. Orice abatere de la normalitate este un potențial pericol. Ies cu greu din zona de comfort și când o fac, se grăbesc să intre la loc. Sunt candidații perfecți pentru lucrul la stat sau pentru un job într-o multinațională. Sunt deștepți și proști, frumoși și urâți, înalți și scunzi, ambițioși și plafonați, încrezători și frustrați legați de un singur numitor comun. Normalitatea.
  3. Categoria puturoșilor
    Sunt cei depășiți de timp. Sunt mereu luați prin surprindere, mereu nepregătiți sau nehotărâți. Evită luarea unei decizii până fie rămâne o singură variantă, fie ia altcineva decizia în locul lor. Au tendința de a tărăgăna, de a amâna, de a prelungi la nesfârșit. Încearcă să își ascundă vârsta prin atitudine. Unii sunt simpatici, boemi, hazlii pe când alții sunt penibili, ridicoli, enervanți sau demni de milă.

Cele trei categorii nu sunt categorice și exclusive. Ele se pot întrepătrunde de-a lungul timpului de la individ la individ în funcție de dezvoltarea fizică, intelectuală sau spirituală. Astfel, pot exista puturoși normali, normali pionieri, sau, în cazuri excepționale și pionieri puturoși.

Dar tu, dragul meu cititor, în ce categorie crezi că se află… ”vecinul” tău, ca să nu devin prea personal?

Lasă un răspuns