Mâzgălitti

Graffiti-ul este o artă remarcabilă dacă este creată de cine trebuie. Am văzut adevărate opere de artă făcute de niște băieți foarte talentați. Din păcate, ca în orice alt domeniu, mulți chemați puțini aleși. Și din cauza celor deloc aleși, deloc înzestrați cu vreun talent dar înzestrați cu tupeu din belșug, trebuie să fim contemporani cu marea mâzgălizare a Bucureștiului. Aproape că nu există bloc pe care să-l fi cruțat zevzecii cu spray în mână.

Graffiti-ul este pe undeva echivalent tatuajului. Ambele arte au un aer răzvrătit, în ambele găsim realizări remarcabile dar și kitsch-uri ordinare, ambele stârnesc controverse. Dar, din punctul meu de vedere, deși părerea mea despre tatuați nu este chiar cea mai elogioasă, graffiti-ul este de departe mult mai periculos.

În primul rând dacă tatuații își mutilează doar propriul corp, de cele mai multe ori în locuri acoperite în mod obișnuit de material textil, graffiti-ul afectează zone mult mai largi, spații deschise, extrem de vizibile. În al doilea rând, graffiti-ul nu este deloc prietenul mediului. Pe lângă poluarea cu valoare adăugată degajată de fiecare tub de vopsea, parcă numai de madăre de spray-uri nu aveam nevoie lângă miile de maldăre de peturi. Și în al treilea și, în mod cert, cel mai periculos rând, dacă tatuajul este practicat exclusiv de artiști, e adevărat unii mai inspirați, alții mai puțin, graffiti-ul este deja fenomen de masă practicat de orice neghiob are 10 lei să-și cumpere un spray.

Este adevărat că noi oamenii ne dorim să nu trecem prin viață ca rața prin apă fără să lăsăm un semn al trecerii noastre. Deși mă îndoiesc că vreun mâzgălitor și-a motivat vreodată pornirile astfel, dacă tot vrem să lăsăm ceva, de ce să nu ne gândim la ceva măreț sau ceva unic, original sau neașteptat care să reprezinte marca noastră personală. În mâzgălitti există o asemenea marcă. Se numește tag și reprezintă ”semnătura” mâzgălitorului. Un mod al lor de a scrijeli pe scoarța blocurilor numele lor pentru a-și marca traseul. Se pare că expresia din copilărie conform căreia ”numele proștilor pe toate gardurile” nu mai este valabilă azi. Sau dimpotrivă, este mai actuală ca oricând.

Ați văzut cum își marchează câinii teritoriul ridicând un picioruș? La fel își marchează și mâzgălitorii terenul doar că această comparație este nedreaptă. Câinii sunt mult mai inteligenți, folosesc materiale reciclabile iar semnele lor se evaporă cât ai zice ham. Mâzgălitorii sunt mai slab dotați, folosesc pigmenți din gama forever și au o artă de-ți vine să latri.

Dar ce mă macină cel mai tare e că mâzgălitorii sunt pe cale de înmulțire și majoritatea n-au talent nici cât Țuțu.

Dacă v-a mișcat, mișcați și voi
2 comentarii Adaugă-l pe al tău
  1. Da ! Dar ca ” soacra” ce-ti sunt , te rog sa recitesti paragraful al doilea . Pentru ca m-am obisnuit de la tine cu o anumita exigenta in tot ce faci …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.