Azi s-a căsătorit roaba lui Dumnezeu Cati cu robul lui Dumnezeu Bill. Eveniment planetar. Cred că 90 din 100 de posesoare de televizor au suspinat azi în fața micului ecran. E și normal. Toate, cel puțin când erau mici, au avut o fantezie mai mult sau mai puțin nevinovată cu un prinț. Mărturisesc că am întâmpinat evenimentul de azi cu o indiferență preconcepută care s-a transformat pe parcurs într-un respect elegant.
Totuși am un gust amar. Mi-am dat seama de ce ei au fost mereu MAREA Britanie iar noi, în cea mai înfloritoare perioadă din era modernă, am fost maxim MICUL Paris. Pe noi nu ne separă doar Canalul Mânecii, ne separă în primul rând mentalitatea. Ați văzut vreodată vreun miting românesc de dragoste? Adică români care să iasă în Piața Universității și să-și arate în mod elegant afecțiunea față de ceva sau cineva? Nu, pe români îi urnește doar ura. Ieșim să ”Jos Iliescu”, ieșim să ”Moarte marinarului”, ”Jos Guvernu”… Au existat câteva excepții. Prima revenire în țară după 89 a Regelui Mihai (asta mă pune pe gânduri că și Micul Paris tot în vremea monarhiei a fost) și isprăvile echipei naționale de fotbal (dar doar la victorii, aceeași echipă era crunt înjurată când se împiedica).
Trăind aici, am dedus că singura forță mobilizatoare este ura, soră cu frica. Azi englezii mi-au arătat că se poate ieși pe stradă și din altceva decât din ură. Poate că nu toți au fost mânați de dragoste respect sau recunoștință, poate că mulți au ieșit din curiozitate, dar cu certitudine nu din ură. Și asta în țara cu cei mai răi huligani, prima și singura țară cu toate echipele suspendate multă vreme din Europa din cauza violențelor suporterilor.
Monarhia este oare un sistem desuet? Să ne amintim când s-a trăit decent în România. Se spune că monarhia asigură stabilitate. Aș adăuga respect, echidistanță, eleganță. Mai avem azi nevoie de așa ceva? Cam câte generații de gherțoi devoratori de semințe, mici și peturi ar trebui să treacă pentru a reveni la grația de altă dată?
Este foarte adevărat că fiecare nație are conducătorii pe care și-i merită. Repubica ne reprezintă. Ne vine ca o mânușă. Ce bine că nu trebuie să ieșim pe stradă când s-or lua Eba cu Sida.
În încheiere mă gândeam la ce ne diferențiază pe noi de un stat bananier? Faptul că la noi în republică nu cresc banane. În rest am avea toate premisele.
Acestea fiind spuse v-aș lăsa în pace și onor… dar nu e modern.
Bravo Bub!
Am hotarat ! Te fac purtatorul meu de cuvant intrucat esti singurul care spune intr-un mod elegant , cu stil si cu har ceea ce ,prozaic si fara de culoare gandesc eu…. .