Țara mea de cântec, țara mea de doare

Recunosc sportiv, posturile din ultima vreme au fost greu digerabile, mai ales pe stomacul gol. Așa că înainte să pierd și ultimul cititor (sărumana mamă) revin cu un subiect lejer, despre români, românism și alte nebulozități. Astfel…

…Sunt român, statut care de-a lungul vieții mi-a furnizat sentimente contradictorii, de la frustrare la resemnare și de la jenă la autopersiflare. Pe lângă mândrie n-am trecut nici măcar tangențial, dar nici timpurile nu favorizează nobilul sentiment. Cu toate astea mă întreb ce sentiment o nutri pentru glia strămoșească și umilii ei servitori, vecinul de la 4 a cărui pățanie o voi relata radiofonic pentru a nu fi acuzat de atitudini pricinoase.

E iarnă. E frig. Sărbătorile bat la ușă pentru că am decuplat soneria. Vecinul de la 4 este nevoit să parcheze lângă ghena de gunoi, pentru ca un alt gunoi i-a ocupat abuziv locul de parcare. Dimineața zarvă mare. Mai multe mașini dotate cu sirene, girofaruri și însemne oficiale se calcă pe bătături. Printre gălăgioși poliția, smurzii, comunitarii și pompierii. Un ginitor din blocul de vis-a-vis, cu ochi demult ieșiți din termenul de garanție, sună binevoitor la numărul scurt anunțând un incendiu de proporții.

Autoritățile au dat curs solicitării și trimit la fața locului vehiculele sus-menționate precum și personalul deservitor. Constatarea de la fața locului este categorică. Mașina vecinului este învăluită de un fum misterios pesemne generat de un foc mocnit din zona motorului. Reacția autorităților nu se lasă așteptată. Cu câteva lovituri de topor în punctele cheie geamurile capitulează prin țăndărizare. De acum e loc berechet să analizeze situația mai în de aproape. Dar vai, focul se lasă așteptat.

Și când lucrurile deveneau din ce în ce mai misterioase pentru autorități, vine soluția salvatoare. Ce-ar fi dacă după ce am redecorat cu atât bun gust mașina, ne-am arunca un ochi sub ea? Ei da, bine gândit! Probabil că o decizie ca asta vine în urma multor ani de experiență presărați cu mii de intervenții salvatoare.

Vestea bună – s-a descoperit cauza. Vestea poroastă – este un canal din care ies aburi. E un SF? NU! E un film cu proști? NU! E o dimineață normală dintr-o țară anormală.

Morala: Dacă tot parcați pe canal, măcar lăsați geamurile deschise.

2 Comments

  • mom 21 ianuarie 2011 Reply

    Sa rad ? ….Sa plang ? Vezi , asta-i viciul nostru : suntem nehotarati….

  • Ion Albu 21 ianuarie 2011 Reply

    Pe cand ti-ai planificat sa iei premiul Pulitzer ?
    Imi place cum scrii. Nu stiam ca am un nepot asa de talentat ! As vrea sa citesc tot ce scrii, adica sa ma abonez cum s-ar zice ! Tot inainte(era mai bine) !

Lasă un răspuns