Așa să-i rămână numele, Măria ta!

M-am văzut ieri cu Vali frizerița. Nu am mai vazut-o de vreo 10 ani, nu că s-ar fi lăsat de meserie, dar cei care-mi cunosc fruntea în continuă expansiune, știu că de ceva vreme trăiesc sănătos. Nu mai fumez, nu mai mănânc clătite și nu mă mai tund.

Și cum încercam să reînnod firul, frizerește vorbind, mi s-a părut de bun simț să intreb ce mai face fi-su, celebrul Paulică. Acum o avea și el vreo 30 de primăveri și o iarnă două cu troiene, cam deplasat să-și mai zică ”Paulică”. Dar ”Paul” parcă e din alt film, n-am auzit niciodată ”Ai spart oalele, Paul”, ”Paul ieși afară că te-am scuipat” sau ”Paul a scăpat turma”. Înțelegeți dramaticul situației. Evident, m-am folosit de celebrul ”Și ce mai face, ăăă…”, și așa am aflat pe rând cam de toată familia, realizând astfel că și ”ăăă-ul” are ponoasele lui.

Și, după cum v-am obișnuit, nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită așa că pățania cu Paulică m-a făcut să reconsider sistemul de apelare personală. Adică numele din buletin.

N-ar fi mai corect să ne putem schimba de-a lungul vieții numele? E oarecum natural când dai cu capu de clanță să ți se spună ”Bombonel hai încă o înghițitură pentru bunelu” așa cum pare cel puțin bizar să auzi ”Albert, ți fațe băiatu mic”.

Ok, în adolescență ne ajută mult inventivii grupului, dar rar poreclele sunt legalizate iar gagicile de suflet strică toată munca echipei de creație și odată cu ea și personalitatea lui ”Șerifu”, ”Mațe”, ”Calu” sau”Cichicean” ei devenind acum ”Emil, spune-mi cât de mult mă iubești”.

Și ia gândiți-vă cum sună de la vârsta a treia în sus ”Raducu, nu-ți mai pune placa în cana mea de ceai” sau ”Viorel nu mai face pipi pe capac”.

Cred că mi-am făcut punctul și ați înțeles unde bat. Societatea a evoluat, haideți să fim deschiși la nou. Propun ca odată cu schimbarea buletinului să ne putem schimba și numele, nu numai poza. Pentru că noi creștem odată cu numele. Vremurile când lipsa de inspirație îi făcea pe Ludovic al 14-lea să-i zică lui fi-su Ludovic al 15-lea doar ca să-i facă în sâc lui bunică-su, Ludovic al 12-lea, au apus demult. Mai multă flexibilitate domnilor!

P.S. În noiembrie anul curent îmi schimb buletinul. Din acel moment numele meu este Neo. Neo Burcescu. Se abține cineva?

Dacă ți-a plăcut, dă și altora de veste
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
3 comentarii Adaugă-l pe al tău
  1. Da domnule Neo asa este ar fi chiar interesant sa ne schimbam numele de-a lungul vietii dar :)) ganditi-va cate acte trebuiesc schimba-te mai ales la locul de munca sau la scoala … Cum ar fi sa te strige in clasa a 7-a Patratel si in a 8-a Cubulet.. este destul de dificil .

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.