Abramburicii meteo

E cald afară. Așa începeau copunerile în clasa a treia. Dar, pe lânga vipia de acum, căldura de atunci pare o figură de stil.

Pe asemenea chin termic o ploaie este o adevărată binecuvântare. Deși urăsc globalizările, nu cred că există vreun organism viu din țara asta, fără dungă pe buletin, care să nu fie de acord cu necesitatea ploii.

Și, probabil sâcâită de paparude, ploaia ne mai onorează fugar cu prezența spre bucuria oamenilor întregi la minte. Este totuși o categorie aparte, pe care simt că am tolerat-o destul, care nu este de aceeași părere. Sunt pipițele și gușterii care prezintă meteo.

Conceptul modern de prezentator meteo îmi insultă inteligența. De ce trebuie cineva să-mi citească temperaturile de pe o hartă? Văd un nume de oraș și o temperatură în dreptul lui. Mă crezi tâmpit sau analfabet?  Plus că mi se pare extrem de util să știu în fiecare zi cum a fost vremea în Europa. Simt că trebuie să-mi sun rudele din Spania să vorbim despre vreme. La fel de utile erau și cotele apelor Dunării pentru noi, vaporenii din întreaga țară, dar asta e altă poveste.

Ce m-a scandalizat la maxim la cititorii de temperaturi este că acum, când, după cum spuneam la început, toată suflarea tânjește după un strop de ploaie, și ea se lasă greu înduplecată, îi aud pe pipiți ”Astăzi va ploua pe alocuri în Crișana și Maramureș, dar de mâine vremea se îndreaptă”. Spre ce se îndreaptă, cumăfaie care ești? Îți zic eu, spre dezastru, secetă, foamete și toate bunătățile climei africane spre care ne îndreptăm.

Chiar dacă ai o dicție-n temperaturi ca nimeni altul (alta), în terminația aia nefericită a gâtului, în capul tău cu rol strict decorativ, s-a strecurat o singură idee, dar fixă, cum că vreme frumoasă înseamnă soare. Soare cât cuprinde, de dimineața până seara. Să nu care cumva să apară vreun colț de nor neprietenos că atunci vremea nu mai este frumoasă, ea devine instabilă.

Unde ești tu Romica Doamne, ca punănd mâna pe ei…

Lasă un răspuns