Lecția de marketing

Este imposibil să nu fi văzut un vânzator de intersecție. Pare banal și de cele mai multe ori așa este.

Stând la stop cu ochii-n patru (cu unul te feresti de cerșetori, cu altul de spălători, altul pe semafor și altul în oglindă să vezi mutra idiotului care claxonează la prima fracțiune de verde) își face apariția un nou exemplar intersecțional. Este vănzătorul de găinării rutiere deghizat în vânzător de ziare.

Cel care a brevetat noua ocupație este genial după umila-mi părere, păcat că nu își revendică acum drepturile de autor. S-ar fi îmbogățit pe spinarea papagalilor care împănzesc acum intersecțiile (și mă refer la papagalii care vând, nu la cercopitecii de la volan).

De ce e genial? Pentru că a văzut o oportunitate și a profitat. Dintre toate specimenele care trec pe lângă geamul tău la semafor, în cine ai cea mai mare încredere? În vânzatorul de ziare, e util și inofensiv. Așa că și-a facut rost de un șorț Libertatea, a îndesat în el câteva ziare că dau bine la imagine, și în acest mod simplu și pătrunzător a intrat în pielea vânzătorului ”legal” de presă.

Cum a gândit mai departe? Trebuie să vând ceva cu valoare relativ mică și care să stârnească poftele șoferului. Un creion corector de vopsea, o megabichetă, un odorizant auto (eventual cu miros de Audi, prienenii nu știu de ce, dar se amuză copios).

Dacă te gândești că nu plătește taxe, are un vad format de edili, lucrează cât îl țin poftele și nu-i reduce Boc nimic, ai în față un adevărat guru al marketingului. La mai mare!

Lasă un răspuns