Limba noastră-i o comoară…

… în adâncuri înfundată.

Sunt convins ca Alexei Mateevici a fost mânat numai de intenții bune și porniri patriotice când a potrivit cuvintele astea pe versuri dar pentru mine ”limba înfundată” are înțelesuri dintr-un alt registru. Știu, să-mi fie rușine!

Nu vă speriați, nu de ”registru” este vorba azi, ci despre limbă. Limba română și înțelesurile ei.

V-ați gândit vreodată că inventatorii și mai târziu dezvoltatorii limbii au acționat după propriul plac? Păi cum altfel ar fi fost atât de darnici cu cuvintele aducătoare de plăceri și atât de meschini cu cele care le dădeau bătăi de cap.

De exemplu pentru îmbibarea creierului cu alcool nu s-au limitat la ”beat”. Au inventat completări suculente dând noi valențe unor cuvinte ca ”mangă” , ”criță”,  ”muci”, ”mort”, ”rupt”, ”p..ă”, ”rangă”, ”pulbere” și lista rămâne deschisă.

În schimb cu cuvăntul ”post”, nu au fost nici pe departe la fel de darnici. Probabil când făcea răchita micșunele, ciracii l-au întrebat pe căpitanul limbii: ”-Maestre, sunt unii care pretind că dacă nu pun gura pe carne, lapte, unt și ouă ajung în Rai. Cum să denumim chestia asta?” După o cugetare bruscă, căpitanul a decis ”Dacă tot au beneficii post mortem, așa să-i rămână numele”. Ulterior, din aceeași lipsă de interes și imaginație au luat ființă: post de radio, șef de post, post la slujbă, post pe blog…

Și dacă tot nu v-am convins, găndiți-vă, păstrând un cadru decent, câte denumiri impunătoare, jucăușe, medicale, tehnice, animalice, mieroase, obraznice are organul de reproducere masculin. (Mie îmi trec prin cap vreo 11 și asta că m-am născut într-un cartier select și când am fost la primul meci de fotbal vocabularul mi-era deja format.) La polul opus, câte domenii deservește mult mai plictisitorul ”serviciu”. (muncă, sport, ajutor, bucătarie..)

Așa că mi-e greu să mă gândesc la echitate când nici măcar cuvintele nu s-au născut egale.

Lasă un răspuns